Apiterapia sau Terapia cu Miere

Apiterapia sau Terapia cu MiereProdusele harnicelor albine, de la miere, produsul principal, până la ceară sau păstură, sunt cu adevărat medicamente complexe.

Folosite în cantitatea corectă şi la momentul potrivit, mierea, propolisul, polenul, ceara şi lăptişorul de matcă previn, tratează şi întăresc corpul uman. Apiterapia este deja bazată pe studii bine fundamentate, cu rezultate clare, de necontestat. Importante sunt diagnosticul şi apoi dozajul potrivit de miere sau alte produse ca boala să fie doborâtă.

Mierea- proprietati

Dezinfectant natural

Mierea folosită ca aliment şi medi­cament este recomandată de Hipocrate, Pliniu, Galen şi Dioscoride într-o serie de boli. Mierea este un aliment-medicament foarte valoros, având peste 400 de substanţe or­ganice, zaharuri (fructoză, glucoza, maltoză, zaharoză), o serie de vi­tamine, de minerale, de ceruri, de enzime. Aplicată pe piele, în cazul unei răni, are calitatea de a distruge majoritatea agenţilor patogeni.

Un rol important îl are una dintre enzimele din miere, oxidul de glucoza, care, în timpul unor reacţii chimice complexe, produce în cantităţi mici peroxid de hidrogen (cunoscut mai bine de la oxigenarea părului), Mierea este un puternic antiinfecţios natural şi acţionează asupra principalelor sisteme şi aparate din organism, de la tubul digestiv şi căile respiratorii până la nivelul pielii şi al mucoaselor.

Ajuta in tuse si dureri de gat

Sirop Plantusin cu miere- Recomandat în tuse de diferite etiologii, răceală, gripă, laringită, bronşită prin fluidificarea secreţiilor bronşice şi efect expectorant, calmant, atitusiv.

Comprimate Plantusiti- Recomandate în dureri de gât, disfonie (răguşeală), tuse şi candidoze bucale.

Energizant fără efecte secundare

Substanţele pe care le conţine mierea sunt extrem de uşor de asimilat de către organism, care primeşte nu doar caloriile de care are nevoie, ci şi minerale, vitamine şi enzime. Mierea este un puternic stimulent al digestiei şi metabolis­mului, favorizând tranzitul intestinal şi eliminarea toxinelor.

La ce putem folosi Propolisul, lăptişorul si polenul

Nici celelalte produse ale albinelor nu sunt de neglijat. Ba chiar unele sunt mai eficiente decât mierea, acţionând cât se poate de ţintit.

1.Propolisul este considerat unul dintre cele mai eficiente medica­mente naturale antiinfecţioase, cu peste 70 de proprietăţi far­macologice.

Stimuleaza imunitatea- Recomandat în imunitate scăzută, tratamentul preventiv al infecţiilor acute de căi respiratorii superioare, adjuvant în perioadele de convalescenţă prin efectul imunostimulator.

Albinele colectează (şi) secreţii răşinoase ale arborilor, cărora le adaugă propriile secreţii salivare (enzime, ceară şi alţi produşi biochimici), re­zultând minunea numită propolis. Acesta are un rol deosebit în metabo­lismul celular, în activitatea creierului, reduce colesterolul din sânge, este util în digestie, combate insomnia, anemia pernicioasă şi ajută la refa­cerea glandelor cu secreţie internă. Este un adevărat izvor de energie şi e folosit în tratarea unor boli grave precum TBC, hepatită, ciroză.

2. Lăptişorul de matcă este o substanţă glandulară, secretată de albinele doici pentru a hrăni matca (regina) şi copiii acesteia (larve­le). Nu este depozitat, ca restul produselor de stup; de aceea, a fost descoperit mai târziu. Este cea mai bogată sursă naturală de acetilcolină, hormon tisular cu rol important în transmiterea impul­surilor nervoase. Este recoman­dat în tratamentul bolnavilor de Parkinson sau Alzheimer.

Conţine din abundenţă gammaglobulină, având efect antiinfecţios. Cura cu lăptişor de matcă este recomanda­tă în tratarea afecţiunilor endocri­ne, precum întârzieri de creştere la copii, insuficienţe glandulare (hipofizare, tiroidiene), sindroame hipoanabolice (slăbire fizică), sterilitate, frigiditate, impotenţă.

3. Polenul, este pulberea aceea fină care se găseşte în flori şi este partea masculină a acestora, se adună pe picioruşele albinelor, aşa fiind transportat din floare în floare (polenizare), pe măsură ce albinele caută nectar. Albine­le secretă apoi nectar şi enzime speciale în polenul colectat din flori, formând produsul cunoscut sub numele de polen de albine, care conţine o cantitate foarte mare de vitamine, minerale şi aminoacizi, enzime, coenzime şi chiar hormoni.

Boli prevenite şi tratate de produsele apicole

  • Constipaţie: zilnic, două linguriţe cu miere diluate într-un pahar cu apă previn constipaţia.
  • Osteoporoza: apare când în organism nu sunt sintetizaţi sufi­cienţi hormoni estrogeni, care au un ral crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere conţin cantităţi mici de lăptişor de matcă, substanţa naturală cea mai bogată în acest tip de hormoni. Consumul zilnic de miere ajută!
  • Tulburările de creştere şi de dezvoltare la copii: pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere şi polen. Am­bele produse stimulează în mod armonios procesele de creştere şi de dezvoltare atât la nivel fizic, cât şi psihic.
  • Infecţii: propolisul are un puter­nic efect antibacterian, antiviral, antifungic, dezinfectant, imunosti­mulator. Lăptişorul de matcă este singurul produs natural în care se găseşte 10-HDA. Acest acid are un important rol antibacterian, anti­fungic şi antiviral.
  • Stres, probleme ale sistemului nervos: se recomandă lăptişorul de matcă. Este mai bogat în complexul B (Bl, B2, B3, B5, B6, B8, B9, B12) decât drojdia de bere. Conţine şi oligoelemente, săruri minerale şi un complex – care nu se găseşte în nici un alt produs natural – de ami­noacizi necesari bunei funcţionări a organismului uman. în plus, este produsul natural cel mai bogat în B5, cunoscută ca vitamina antistres.
  • Disfuncţii sexuale: mierea, dar mai ales polenul şi lăptişorul sunt considerate afrodiziace eficiente. O cură cu lăptişor menţine tonusul organelor genitale, este un exce­lent remediu în caz de sterilitate, impotenţă sau frigiditate.
  • Paraziţii intestinali: tinctura de propolis elimină giardia, dar şi alţi paraziţi intestinali (30 de picături pe o felie de pâine, de patru ori pe zi, înainte de masă). Cura se ţine 20 de zile, se face o pauză de zece zile, apoi se reia încă 20.

Copiilor sub un an nu îi se administrează miere de albine, întrucât ei sunt extrem de sensibili la anumite microorganisme ce se dezvoltă în acest aliment (e drept ,,în cazuri extrem de rare) şi care produc boli grave (la care adulţii sunt imuni”).

Câte flori, atâta miere

Apiterapia sau Terapia cu MiereÎn funcţie de florile polenizate, mierea poate fi folosită în trata­rea anumitor boli, pentru că preia şi îmbunătăţeşte principiile active ale plantei respective.

De mană: este o miere extraflorală, aproape neagră, provenită de pe alte părţi ale plantei, în afară de flori, singura care nu conţine polen (de aceea se recomandă persoanelor alergice la polen). Foarte bogată în proteine, aminoacizi şi minerale (Ca, Mg, Fe), de până la 20 de ori mai mult ca alte sortimente, este indicată copiilor, persoanelor anemice, celor aflate în convalescenţă, sportivilor şi oamenilor activi, fiind cea mai remineralizantă miere. Are proprietăţi laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere şi favorizează eliminarea toxinelor din corp.

De tei: este recunoscută drept calmant psihic, remediu în stări nervoase, astm bronşic, dureri gastrice. Are o culoare aurie şi cea mai plăcută aromă.

De floarea-soarelui: este un tonic general, energizant, stimulează imunitatea.

De salcâm: este foarte bogată în fructoză. Are, la fel precum cea de tei, proprietăţi calmante şi tonice. Foarte bun calmant gastric, stimu­lent pentru activitatea cardiacă, tratarea insomniilor.

De brad şi de alte conifere: este mai rară, deci mai scumpă. Are afec­te excepţionale asupra plămânilor şi sistemului respirator, beneficiind de proprietăţi antiinfecţioase, expectorante, antitusive, iar când este consumată cu tot cu fagure, e bronhodilatatoare.

De zmeură: are o culoare albicioasă şi o aromă de fructe de pădure. Reglează activitatea ovarelor, este întineritoare pentru ten, previne apa­riţia unor afecţiuni ca osteoporoza şi sclerodermia.

De mentă: este un eficient antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Uşurează digestia, combate balonarea.

De trifoi: e un foarte bun diuretic, ajutând la eliminarea apei în exces din ţesuturi, are efect estrogenic (ajută la fixarea calciului în oase), iar la femei, favorizează accentuarea caracterelor feminine.

De rapiţă: este recomandată în afecţiuni renale, cardiovasculare, osteoporoză. Are consistenţa unui şerbet, fiind apreciată de copii pen­tru aroma deosebită.

Polifloră: este considerată cel mai complex tip de miere ca acţiune terapeutică, înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu chiar sute de specii de plante medicinale, îm­prumutând astfel din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.

Hidromelul, elixirul tinereţii

Apiterapia sau Terapia cu MiereEste unul dintre cele mai vechi stimu­lente cunoscute. Unii spun că primii consumatori ar fi fost babilonienii, acum 4.000 de ani, iar alţii afirmă că au fost indienii, acum 6.000 de ani. Cert este că şi unii, şi ceilalţi conside­rau hidromelul drept licoare divină aducătoare de sănătate, viaţă lungă şi chiar nemurire. Se ştia că licoarea grăbeşte vindecarea rănilor, ajută la redobândirea poftei de mâncare, a dorinţei de viaţă, fiind un remediu excelent împotriva sterilităţii.

Cum prepari elixirul: într-o sticlă de un litru, pui 6-8 linguri cu miere polifloră (de preferat, lichidă), o jumătate (nu mai mult!) de linguriţă cu polen şi completezi cu apă plată. închizi sticla ermetic şi laşi la macerat două zile, la temperatura camerei, agitând-o de 34 ori pe zi. Rezultă o licoare cu un gust plăcut, acrişor şi acidulat, slab alcoolizat, cu efecte stimulente nervoase, tonice şi chiar euforizante cu totul deosebite. Se beau 2-3 pahare pe zi, de preferinţă pe stomacul gol.

La ce-i bun: împotriva stărilor date de menopauza prematură, a caren­ţei de minerale şi oligoelemente, a inapetenței.