Hemoroizi

Deşi foarte multă lume se confruntă cu hemoroizii (statistica arată că aproximativ 45% din populaţie suferă la un moment dat din cauza varicelor anale, cum li se mai zice), puţini ştiu ce sunt ei cu adevărat, care sunt factorii de risc, cauzele determinante, implicaţiile, metodele preventive şi de ameliorare. Am alcătuit acest mic ghid cu scopul de a înlătura majoritatea nelămuririlor în aceste privinţe şi de a vă învăţa cum trebuie abordată corect afecţiunea.

Orice om are vene hemoroidale

Adevărat.
Dar nu orice om are implicit hemoroizi. Ţesutul spongios care alcătuieşte orificiul anal şi care căptuşeşte canalul aflat imediat în prelungire este extrem de bogat în formaţiuni vasculare – venele hemo­roidale. De-abia când, din diverse cauze, acestea se inflamează, se dilată, sângerează şi/sau devin dureroase, putem vorbi de hemoroizi, mai exact se declanşează, numita “criză hemoroidală”.

Minorii sunt mai des afectaţi

Fals. Această neplăcere este cvasi-inexistentă la copii. Chinuie în schimb cel puţin un adult din patru până în 45 de ani, aproape unul din doi după aceea, simptomele specifice reducându-se şi tinzând să dispară de-abia la vârsta a treia (de la 65-70 de ani încolo).

Crizele sunt mai frecvente în unele perioade ale vieţii femeilor

Adevărat. Puseele sunt mai numeroase în timpul menstruaţiei, în perioada sarcinii şi imediat după. Se caracterizează prin senzaţia de tensiune dureroasă, umflături, mâncărimi sau arsuri în zona anală. Se estimează că 10% dintre gravide suferă din cauza hemoroizilor, mai ales în al treilea trimestru.

Problema poate evolua în cancer

Fals. Dar, atenţie!, pierderile de sânge apărute cu ocazia defecării nu sunt obligatoriu determinate de boala hemoroidală, ci ar putea fi semnul unei alte afecţiuni colorectale sau chiar de natură digestivă.

Prin urmare, este indispensabilă consultarea unui medic, pentru a lămuri originea hemoragiei.

Unele profesii pot favoriza necazul

Adevărat. Ocupaţiile „statice” accentuează riscul de constipaţie şi sunt deci susceptibile că pot declanşa crizele hemoroidale. De asemenea, se pare că stresul joacă un rol important în apariţia trombozelor hemoroi­dale (formarea de cheaguri).

Exerciţiile fizice sunt bune, dar nu la intensitate sporită

Adevărat. În cazul anumitor persoane – şi ne referim în special la sedentari -, un efort major, brusc, poate fi responsabil de apariţia puseelor hemoroidale acute şi a diareii. La cel mai mic semn alarmant, trebuie să se întrerupă activitatea. De asemenea, mai ales în cazul sporturilor care impun să stai aşezat, ca echitaţia, canotajul sau ciclismul, frecarea şi presiunea importantă asupra perineului vor accentua durerea.

Alimentaţia poate fi benefică

Adevărat. Fibrele vegetale (precum cele furnizate de fructele proaspete sau uscate, de legumele verzi, de pâinea neagră şi cerealele integrale …) sunt recomandate, în special dacă tranzitul intestinal este dificil. Evitaţi: dulciurile rafinate, condimentele, cafeaua, alcoolul. Efectul lor variază de la o persoană la alta, dar se ştie că, în general, accentuează puseele.

Dacă sunteţi însărcinată şi vă confruntaţi cu o criză hemoroidală, solicitaţi acordul medicului de familie înainte de a încerca oricare dintre preparatele prezentate în acest articol.

TERAPII SI SFATURI UTILE

1.TERAPII ALOPATE

Produsele farmaceutice locale

(pomezi antiseptice fără corticoizi, supozitoare pe bază de substanţe anestezice şi antiinflamatoare…) şi/sau un tratament medicamentos oral (venotonice sau flebotonice, pentru reglarea circulaţiei sanguine, pentru reducerea dilatării venoase) pot atenua substanţial intensitatea crizelor hemoroidale. Dacă, după câteva zile, tratamentul se dovedeşte ineficient, trebuie să consultaţi medicul. Poate fi specialist în gastroenterologie, proctolog (care tratează bolile anusului şi rectului) sau chiar generalist.

Dacă este vorba de o maladie hemoroidală cu state vechi, se poate recurge la o tehnică mai modernă (posibilă într-un cabinet sau într-o clinică cu dotare adecvată): sclerozare locală, ligatură elastică, proceduri cu raze infraroşii. Fiecare operaţiune durează în jur de trei minute. Dacă hemoroizii sunt interni, nu veţi simţi nici o durere. Dacă sunt externi, se va face o anesteziere zonală.

În caz de eşecuri repetate ale acestor tratamente, singura variantă rămâne intervenţia chirurgicală clasică (10-15% dintre bolnavi recurg la această metodă mai radicală). Constă în extirparea hemoroizilor şi necesită spitalizare de trei până la cinci zile. Din păcate, este o operaţie destul de dureroasă, dar medicamentele cu efect analgezic de ultimă generaţie permit suportarea cu mai multă uşurinţă.

2.FITOTERAPIE

Tratament intern de fond:

Faceţi un amestec din 20 g frunze de castan, 20 g frunze de viţă-de-vie roşie şi 20 g frunze de nuc. Lăsaţi la infuzat pentru 10 minute o lingură de plante tocate la un litru de apă clocotită, apoi strecuraţi. Beţi una-două ceşti de ceai în fiecare seară. Restul de infuzie să păstrează la rece şi se consumă în ziua următoare.

Puneţi laolaltă 20 g flori de coada-şoricelului, 10 g flori de muşeţel, 10 g frunze de nuc, 10 g sunătoare, 10 g păpădie, 20 g coajă de cruşin, 20 g frunze de urzică. Infuzaţi 5-10 minute o lingură de amestec la o cană cu apă clocotită, apoi strecuraţi. Beţi două-trei căni de ceai pe zi.

Tratament extern în criză:

Faceţi un amestec din 20 g coajă de stejar, 20 g rădăcină de tătăneasă, 20 g flori de muşeţel, 20 g flori de arnică, 10 g pelin, 10 g şovârv. Două linguri de plante măcinate se umectează cu patru linguri de alcool şi se lasă într-un vas acoperit, timp de 10 ore. Se infuzează apoi 10 minute cu 100 ml apă clocotită. Se filtrează. Se spală cu blândeţe zona anusului, iar după uscare se fac badijonări locale cu ceaiul obţinut. Are efect antiinflamator.

Combinaţi o lingură de hamamelis distilat, patru picături de tinctură de gălbenele (de la plafar) şi 250 ml apă rece. Tamponaţi uşor, din când în când, regiunea cu probleme. Are efect calmant şi astringent.

3. RECOMANDĂRI UTILE

Este preferabil să mergeţi la toaletă imediat ce aţi simţit nevoia, chiar să vă creaţi un reflex de defecare, dimineaţa şi seara, pentru a evita riscul constipaţiei. Totuşi, nu zăboviţi o veşnicie pe closet (unii citesc romane întregi în baie), căci acest obicei creşte presiunea sangvină asupra rectului. Dacă problema de digestie apare periodic, măriţi aportul de apă şi încercaţi prunele uscate.

Nu folosiţi hârtie igienică colorată şi parfumată (conţine adesea agenţi iritanţi), dar nici prea aspră; preferaţi şerveţelele antiseptice umede (pentru copii sau “de călătorie”), mai moi, mai sigure şi mai practice.

Pentru toaleta intimă, utilizaţi un săpun lichid cu pH neutru.

Ştergeţi-vă bine, însă cu delicateţe după ce vă spălaţi, apelând la un prosop de bumbac.

4. ASIGURAŢI-VĂ CĂ DIAGNOSTICUL ESTE PRECIS

În caz de sângerări şi în absenţa unor hemoroizi aparenţi, trebuie eliminată posibilitatea unei boli inflamatorii a tubului digestiv (maladia Crohn, rectocolită hemoragică). Şi cancerul de colon sau de rect ar putea să se manifeste prin pierderi izolate de sânge. Mâncărimile apar şi în situaţia unei infecţii locale sau a unei eczeme. O excrescenţă la nivelul anusului nu e neapărat de origine venoasă; poate fi vorba de ceea ce medicii numesc prolaps mucos, urmarea coborârii rectului, ce se poate întâmpla cu ocazia unui efort important. De asemenea, de vină poate fi – însă cazurile sunt rarisime – un nodul canceros. Durerea anală poate fi provocată de un abces infecţios ori de o fisură anală. Aceste semne clinice asociate în mod automat în conştiinţa colectivă cu crizele de hemoroizii pot aşadar să ascundă şi alte probleme de sănătate, uneori dintre cele mai grave, de unde importanţa consultării medicului.

5. REMEDII HOMEOPATICE

Intern:

În toate cazurile: Aesculus hippocastanum, cinci granule dimineaţa şi seara.

Se adaugă simultan, funcţie de simptomul major:

Arsenicum album 5CH, trei granule, dacă hemoroizii provoacă arsuri.

Sedium acre 5CH, trei granule, dacă hemoroizii provoacă dureri.

China 5CH, trei granule,’dacă hemoroizii sângerează.

Local:

În toate cazurile: pomadă sau supozitoare de Aesculus hippocastanum.

6. ATENŢIE LA COMPLICAŢII!

Chiar dacă, cel puţin teoretic şi statistic, crizele hemoroidale nu reprezintă o problemă dificilă, în lipsa unui diagnostic sigur şi a unui tratament adecvat, situaţia se poate agrava. Cel mai frecvent semnalată complicaţie este tromboza hemoroidală externă; este vorba de formarea unui cheag în interiorul venei hemoroidale dilatate, ce duce la apariţia unei bule extrem de dureroase. Dacă bănuiţi că vi s-a întâmplat un astfel de lucru, consultaţi imediat medicul, în vederea efectuării unei incizii care să permită drenarea.

Cât despre hemoroizii interni, dacă nu sunt trataţi cum trebuie, se pot mări din ce în ce mai mult, putând fi cauza unor tromboze. De asemenea, în lipsa unui program preventiv, venele respective devin progresiv externe, fiind necesară intervenţia chirurgicală pentru eliminarea lor. Aceasta din urmă, chiar dacă este eficientă, provoacă dureri şi sângerări secundare, necesitând cel mai adesea îngrijire locală deloc agreabilă.

Există o serie de tratamente alopate utilizate în caz de complicaţii hemoroidale:

Injecţiile sclerozante, care duc la “amorţirea” vaselor hemoroidale prin introducerea unei substanţe extrem de iritante.

Fotocoagularerea cu infraroşii, care acţionează asupra vaselor fixând mucoasa.

Ligaturile elastice ce determină, prin strangulare, o devitalizare a ţesuturilor şi permit apoi distrugerea lor prin adoptarea unei alte tehnici (congelarea, de pildă).