Dietoterapie naturala

Prin dietoterapie naturală se înţelege acea metodă terapeutică bazată pe tipuri particulare de alimentaţie în scop curativ, dar şi profilactic.

Cei care se ocupă de acest capitol al medicinii naturale încearcă să lămureas­că rolul patogen, cauzator de suferinţă umană, al alimentaţiei abuzive sau incorect întocmite.

Pentru o viaţă şi o alimentaţie sănătoasă, ei recomandă respectarea câtor­va principii:

  • alimentele trebuie consumate aşa cum se găsesc ele în natură sau cât mai aproape de starea lor naturală, printr-o prelucrare culinară minimă, simplă şi rapidă;
  • e necesar să se acorde atenţia cuvenită capacităţii de agreere şi de reacţie a organismului la alimentele care constituie mesele zilnice;
  • alimentaţia individului se schimbă în funcţie de evoluţia stării bolnavului, iar dacă este vorba de un om sănă­tos, în funcţie de unele stări particulare fiziologice (perioada de maximă creştere, perioada de sarcină, starea de epuizare fizică sau psihică etc.);
  • alimentaţia naturală are o acţiune „blândă” asupra procesului de digestie, precum şi asupra altor funcţii importante ale organismului (renal, nervos);
  • alimentaţia naturală este, în general, mai la îndemâna oricui şi mai puţin costisitoare.

Dacă se consideră astăzi că majoritatea populaţiei lumii practică o alimentaţie predominant vegetariană (din convingere sau din constrângeri de ordin economic), în „societatea de consum” alimentaţia este predominant carnivoră („western diet”), ceea ce duce cu timpul la apariţia unor boli mai mult sau mai puţin severe, de la cariile dentare la colecistite, litiaze biliare sau renale, obezitate, diabet, ateroscleroză şi arteroscleroză, toate fiind în principal consecinţe ale excesului de dulciuri rafinate şi de grăsimi animale. Şi alimentaţia gen „fast food”, mult agreată astăzi de tineri şi de oamenii foarte ocupaţi, se face vinovată de apariţia unor asemenea maladii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a redefinit relativ recent tipurile de alimen­taţie recomandate pe tot globul, ţinând fireşte seama de unele particularităţi regio­nale:

  1. alimentaţia vegetariană, cu excluderea proteinelor animale;
  2. alimentaţia ovo-lacto-vegetariană (cu vegetale, lapte şi ouă);
  3. alimentaţia omnivoră („food diet”), care include toate alimentele, dar cu condiţia ca ele să nu sufere procese tehnologice fizice (coacere, frigere, fierbere) sau chimice (cu aditivi chimici sau cu conservanţi) şi fără rafinare industrială (fără dulciuri rafinate: zahăr, rahat, bomboane);
  4. dieta om­nivoră („tip vest”), care include şi alimente prelucrate şi zaharuri nerafinate (zahăr brun).

Acelaşi organism mondial face şi unele recomandări, bineînţeles facultative, referitoare la alimentaţie:

  • carne doar de două ori pe săptămână, preferabil carne „albă” (pasăre, peşte alb);
  • dulciuri rafinate, de două ori pe săptămână; cât mai puţi­ne grăsimi, cât mai puţină sare de bucătărie;
  • evitarea alimentelor cu coloranţi sau conservanţi, chiar şi cei aprobaţi de organismele sanitare de control, deoarece chiar dacă nu sunt toxici, ei pot fi alergizanţi;
  • produsele cu Soia şi arahidele trebuie con­sumate cu moderaţie, deoarece conţin anumiţi inhibitori enzimatici;
  • excesul de legume şi în special de fasole, mazăre şi linte produce prin digestie foarte multe gaze şi, în consecinţă, senzaţia de disconfort abdominal;
  • legumele şi fructele trebuie consumate, de preferinţă, proaspete, deoarece prin conservare şi păstrare îndelun­gată se pierd din ele factorii nutritivi, enzimele şi vitaminele;
  • alimentele cu resturi celulozice (varză, conopidă, praz) vor fi consumate regulat, astfel încât zilnic orga­nismul unui adult sau al unui copil mare să primească minimum 50 gr. celuloză;
  • alimentele pregătite la grătar cu cărbuni (pâine prăjită, friptură) sunt cancerigene atunci când sunt prea arse;
  • principiile alimentare trebuie să respecte zilnic următoa­rele procente: proteine 10-15% din totalul de calorii;
  • glucide 60-70%, din care 90% sub formă de zaharuri naturale şi numai 10% din zaharuri rafinate şi concentrate;
  • lipidele să nu depăşească 20-30% din totalul de calorii şi să predomine cele de ori­gine vegetală (ulei, margarină).

Respectând, în mare, aceste principii, practicienii medicinii naturale folosesc alimentaţia ca remediu terapeutic într-o diversitate de boli. Fiind mult mai drastică şi mai restrictivă, o astfel de alimentaţie ar fi însă greu acceptată şi suportată de copii. (Considerăm necesar să subliniem faptul că, cel puţin până la vârsta de 14-18 ani, copiii trebuie să beneficieze obligatoriu şi de proteine de origine animală, precum şi de zaharuri, chiar şi rafinate).