Terapia prin autosugestie

Terapia prin autosugestie„Autosugestia raţională se bazează atât pe re­prezentările mentale ale efectelor de obţinut, cât şi pe ardoarea cu care le dorim prin intermediul sub­conştientului”.

Paul Clément Jagot

Autosugestia este o metodă terapeutică de profilaxie, tratament şi autotratament ce face parte din ansamblul de tehnici şi procedee terapeutice cunoscut sub numele de psi­hoterapie. Psihoterapia constă în utilizarea unor mijloace psihologice prin care se intervine pozitiv asupra stării de să­nătate umană. Dintre procedurile folosite se pot enumera su­gestia, autosugestia, hipnoza, psihanaliza, reveria dirijată, persuasiunea, placeboterapia.

Noi suntem singurii răspunzători de sănătatea şi ferici­rea noastră, precum şi de reversul acestora. Sănătatea şi sta­rea de bine depind de noi şi în mod special de subconştientul nostru, care este fructul moştenirii morale şi al deprinderilor pe care ni le-am făurit singuri.

Prima regulă a vindecării este în toate ramurile medicale „înlăturarea cauzei”. Din nefericire, de cele mai multe ori, în special în ultimele secole, aceasta a fost căutată cu predilecţie în organele şi ţesuturile trupului, deşi atât medicina tradiţio­nală, cât şi metafizica au susţinut de foarte multă vreme că pricina fundamentală a majorităţii bolilor omului se află în corpul energetic şi că de foarte multe ori punctul lor de ple­care poate fi găsit în mintea pacientului.

Nu trebuie să înţelegem prin aceasta că boala ar fi doar în imaginaţia noastră sau că, pentru a scăpa de orice suferinţă, este suficient să ne închipuim că ne vindecăm. Totuşi, cel mai adesea, originea bolilor poate fi găsită în mintea noastră, deşi manifestările ei se fac simţite în corpul fizic. Pentru vin­decare este absolut necesar să acţioneze o formă de energie din afara corpului fizic, iar aceasta nu este alta decât gândul.

Mentalul intervine cu o pondere remarcabilă în toate tera­piile naturiste, de la cele tradiţionale până la cele mai recente. Metodele terapeutice, oricât de eficiente şi de adaptate la tipul de suferinţă şi la pacientul respectiv, nu-şi vor putea exercita pe deplin acţiunea binefăcătoare dacă acesta nu are încredere în şansele sale de vindecare şi dacă nu-şi aduce în paralel propria contribuţie printr-o gândire pozitivă.

Acest fenomen iese în relief cei mai pregnant în cadrul terapiei prin autosugestie, care constă în influenţarea pro­priului subconştient, sau a minţii subiective, de către raţiune, aspectul conştient al minţii, sau mintea obiectivă.

Subconştientul, deşi mult mai puternic decât conştien­tul, nu gândeşte, nu are discernământ, în schimb are un rol foarte important, acela de a executa întocmai comenzile pri­mite de la partea conştientă sau obiectivă a minţii, indiferent dacă vor exista consecinţe benefice sau malefice.

Terapia prin autosugestiePutem ase­măna mintea conştientă cu un căpitan de vapor, care dă or­dine echipajului, în cazul nostru mintea subconştientă, iar acesta efectuează manevrele ordonate de căpitan, indiferent dacă acestea sunt bune sau greşite. Ajungerea cu bine la des­tinaţie depinde în mare măsură de comenzile primite şi în­deplinite întocmai. În acelaşi mod, sănătatea şi fericirea noastră sunt în funcţie de ceea ce realizează subconştientul nostru, iar acesta va îndeplini cu fidelitate tot ce i s-a comu­nicat de mintea conştientă.

În concluzie, păstrarea sănătăţii noastre, vindecarea sau autovindecarea pot fi abordate cu de­plin succes prin autosugestie, care constă în influ­enţarea şi dirijarea subconştientului nostru prin repetarea cu încredere deplină a unor afirmaţii benefice, fie concepute de noi, fie recomandate de terapeuţi competenţi.

Aplicarea metodei necesită înlăturarea oricărei urme de îndoială, care anulează valoarea şi efectul de autosugestie, având efect contrar. Pacientul poate face un efort de voinţă şi perseverenţă oricât de mare, dar dacă intervine cea mai mică şovăială, cea mai mică îndoială, dacă imaginaţia sa îi pre­zintă cealaltă posibilitate, aceea ca vindecarea să nu se rea­lizeze, tot efortul depus prin practicarea autosugestiei este anihilat. Când intervine confruntarea între voinţă şi imagi­naţie, victoria aparţine întotdeauna imaginaţiei.

Să presupu­nem, de exemplu, că după o autosugestie de tipul „am un somn liniştit, sunt tot mai sănătos şi din zi în zi mă simt tot mai bine din toate punctele de vedere”, în minte apare îndo­iala adusă de amintirea că „şi părinţii mei au suferit de aceeaşi boală” sau de teama că din cauza „x” vindecarea ar putea să nu intervină. Atunci totul a fost zadarnic.

A) Folosim fie formulările recomandate de terapeuţi, fie unele liber alese. Afirmaţiile respective, însoţite de repre­zentarea mentală a vindecării, se fac de câteva ori pe zi, repetându-se de mai multe ori de fiecare dată. Este preferabil să se aleagă mai ales perioadele de maximă receptivitate ale subconştientului, adică dimineaţa la deşteptare, seara înainte de adormire, în timpul meselor sau la miezul nopţii.

Autosugestiile trebuie să fie simple, scurte şi clare, iar con­ţinutul nu trebuie schimbat, decât, eventual, după obţinerea rezultatului scontat. Ele pot avea caracter general, cum este formularea recomandată de către Emile Coue – „din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere” -, sau pot fi adaptate fiecărui caz în parte.

Eu vă recomand să le combinaţi astfel: o afirmaţie spe­cifică situaţiei în care vă aflaţi, formată din aproximativ 5-10 cuvinte, exprimate în mod clar, ferm şi la timpul pre­zent (niciodată la viitor) – de tipul „dorm liniştit şi profund” sau „durerile mele de cap dispar definitiv” sau „digestia şi asimilarea se desfăşoară în condiţii tot mai bune” sau „fica­tul meu funcţionează tot mai bine” sau oricare alta – , după care adăugaţi „şi din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere”.

Aceste autosugestii nu necesită condiţii speciale pentru a fi practicate. Le puteţi efectua în momen­tele de odihnă, dar şi în timp ce vă deplasaţi pe jos sau cu mijloacele de transport, în timp ce îndepliniţi unele îndelet­niciri care nu vă solicită o atenţie deosebită etc. Practicarea lor nu necesită concentrare, iar efectul este cu atât mai mare cu cât sunt mai automate, fără a li se acorda o atenţie deosebită. Efectul va fi direct proporţional nu numai cu numărul repetărilor, ci şi cu nivelul stării de relaxare fizică, afectivă şi mentală, precum şi cu încrederea care li se acordă.

B) Al doilea tip de aplicare a metodei are un caracter mai vast şi constă în utilizarea unui ansamblu de autosugestii, care au în vedere atât sănătatea fizică, cât şi cea morală, afec­tivă, mentală şi psihică.

Acest ansamblu de autosugestii este întocmit şi reco­mandat de către un terapeut cu o bună cunoaştere în dome­niul terapeuticii naturiste şi al psihologiei.

Autosugestiile pot fi citite la anumite intervale de timp şi perioade din zi stabilite de către terapeut sau atunci când pacientul are posibilitatea şi condiţiile necesare pentru a le citi, a le recita, sau a le asculta. Efectul este evident mai sem­nificativ dacă se aplică şi discoterapia, adică, în loc de a fi ci­tite sau recitate, sunt ascultate de pe discuri sau casete, care au fost înregistrate fie de pacient, fie mai ales de către tera­peutul sau specialistul respectiv.

La practicarea acestui tip de terapie prin autosugestie, este bine să existe un minimum de condiţii prielnice, nece­sare unui grad mai ridicat de percepţie, din care amintesc: o încăpere liniştită, lipsită de zgomote deranjante, o tempera­tură potrivită şi o luminozitate slabă, o poziţie cât mai co­modă şi, pe cât posibil, o stare cât mai înaintată de relaxare fizică, afectivă şi mentală, iar dacă se poate şi o respiraţie liniştită, lentă, adâncă şi mai ales ritmică. Aceste condiţii nu sunt absolut obligatorii, ci doar recomandări, dar s-a obser­vat că rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât sunt întrunite mai multe dintre ele.

Practica zilnic terapia prin autosugestie

Dacă vrem să avem o viaţă sănătoasă din punct de ve­dere fizic, afectiv, mental şi psihic, sau dacă vrem să ne re­câştigăm sănătatea, trebuie să repetăm în anumite momente din zi, dar de preferinţă în perioadele de maximă receptivi­tate sau atunci când reuşim să întrunim condiţiile necesare, un ansamblu de autosugestii verbale şi imaginative, după modelul celui care urmează:

• Din toate punctele de vedere, din zi în zi mă simt tot mai bine. Asimilez lumină, energie benefică şi iubire divină şi sunt tot mai sănătos fizic, energetic, afectiv, mental şi psihic. Îmi sporesc continuu rezervele de bioenergie şi capacitatea utilizării ei în scopuri benefice.

• Prin înţelegerea deplină a puterii de vindecare a Divi­nităţii, a Naturii şi a propriului organism, precum şi a efec­telor solicitării şi utilizării acestora, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Conştientizând faptul că e mai bine să fac ceea ce tre­buie, iar nu numai ceea ce îmi place, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Acceptând faptul că orice prevenire, vindecare şi autovindecare nu pot avea o rezolvare reală decât prin înlătu­rarea cauzelor primare energetice sau de altă natură, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Străduindu-mă să-mi aduc câmpul energetic în deplină concordanţă cu cel al Pământului şi al întregului nostru Uni­vers, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Evitând să-mi amintesc evenimente nefericite din tre­cut şi amintindu-mi-le numai pe cele mai fericite, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Înţelegând că orice dereglare energetică sau fizică are la originea ei o dereglare spirituală, precum şi necesitatea în­ceperii cu o procedură spirituală, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Desfăşurând zilnic numai activităţi cu vădit caracter etic şi moral, precum şi printr-o vădită tendinţă spre unitate, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin nutrirea unor sentimente de credinţă, speranţă şi iubire, precum şi prin eliminarea unor sentimente şi atitudini ca semeţia, orgoliul, jignirea, lăcomia, zgârcenia, mânia, vio­lenţa, invidia, desfrâul, supărarea, mâhnirea, ura, aroganţa şi comportamentul grosolan, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Conştientizând influenţa malefică pe care o are emite­rea gândurilor şi a vorbelor rele asupra mea, ca şi asupra altor entităţi vii, precum şi necesitatea de a nu le mai emite, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin aplicarea unor proceduri şi remedii naturiste de profilaxie, vindecare şi autovindecare, fie recomandate de terapeuţi, fie liber alese, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin respectarea unor principii naturiste şi utilizarea raţională a unor elemente naturale ca pământul, apa, aerul, soarele, alimentele, odihna şi mişcarea, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin odihnă şi somn suficient dar cumpătat, prin des­tinderi şi relaxări fizice, afective şi mentale, practicate zil­nic, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin înţelegerea necesităţii imperioase de participare efectivă la păstrarea şi la recâştigarea sănătăţii proprii, în loc de a aştepta totul din afară, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin eliminarea în timpul meselor a oricăror urme de stres, supărare, grabă, prin abandonarea oricăror preocupări şi gânduri, precum şi prin identificarea vieţii divine în ali­mente, din zi în zi mă simt tot mai bine, din toate punctele de vedere.

• Prin crearea în mine însumi a unei imagini care îm­brăţişează perfecţiunea, simt cum încet-încet mă transform şi, din toate punctele de vedere, din zi în zi mă simt tot mai bine.

• Din toate punctele de vedere, mă simt din zi în zi tot mai bine. Asimilez lumină, energie benefică şi iubire divină şi sunt tot mai sănătos fizic, energetic, afectiv, mental şi psi­hic. Îmi sporesc continuu rezervele de bioenergie şi capaci­tatea utilizării ei în scopuri benefice.

Acest ansamblu de autosugestii nu este obligatoriu, con­stituind numai un model şi având un caracter orientativ. Aşadar el poate fi amplificat sau, din contra, redus, dar mai ales adaptat fiecărui caz în parte.