Terapia prin post alimentar

„Postul alimentar este un sacrificiu liber consimţit, necesar pentru a te putea purifica fizic şi psihic”.

                                                                                                                                                         Un înţelept antic

Postul terapeutice constituie cea mai puternică me­todă naturistă de profilaxie, vindecare şi autovindecare. El se ţine pe o durată mai scurtă, în scopul purificării organis­mului sau în scop preventiv, sau pe durată mai lungă, în scop curativ.

Sunt mult tipuri de post folosite şi ca mijloace complementare sau adjuvante ale altor tratamente naturiste, având un efect de sensibilizare a organismului şi de amplificare a efectului vindecător al ori­cărei metode terapeutice naturiste. Acesta este şi motivul pentru care nu se ţine post în paralel cu administrarea de medicamente de sinteză, injecţii şi în timpul radioterapiei, deoarece toxicitatea acestora ar afecta mult mai puternic or­ganismul (sensibilizat prin postul alimentar) decât o face în condiţii obişnuite.

Pe durata postului alimentar terapeutic, energiile in­terioare (considerabile) cheltuite de obicei în procesele de digestie şi asimilare rămân disponibile organismului, care le poate utiliza pentru ameliorarea şi vindecarea oricărei mala­dii. După sfârşitul unui post de lungă durată, în cazul per­soanelor fără afecţiuni majore, aceste forţe determină, uneori în mod remarcabil, dezvoltarea calităţilor psiho-morale, con­ducând uneori chiar la câştigarea unor extrasensibilităţi. Aşa se explică importanţa posturilor religioase, recomandate de toţi marii iniţiatori de religii din întreaga lume şi din toate timpurile.

Efectul terapeutic al postului alimentar

Se manifestă în orice tip de boală şi în orice stadiu de evoluţie al acesteia, rezultatele variind numai în funcţie de natura maladiei, ca­racteristicile individuale ale pacientului, de credinţa acestuia, precum şi de tipul şi durata postului. De aceea, va recomand postul alimentar, această minunată şi efi­cientă procedură naturistă.

Întotdeauna, înainte de a ţine un post de lungă durată, trebuie ca persoana respectivă să se informeze cât mai amă­nunţit în privinţa modului de desfăşurare a acestuia, a even­tualelor reacţii care s-ar putea produce în timpul postului, a felului în care poate fi întrerupt şi a revenirii la alimentaţia normală. Toate acestea pot fi aflate de la terapeutul care re­comandă postul sau din lucrările de specialitate.

Totuşi, în măsura în care este posibil, este preferabil ca bolnavul să consulte un medic (de preferinţă naturist) sau o persoană cu experienţă în practicarea posturilor. Dacă este posibil, e bine chiar să se ţină legătura cu acesta pe durata desfăşurării pos­tului terapeutic şi a reînceperii alimentării, pentru a fi evitate unele greşeli, cu toate acestea nu este o condiţie obligatorie.

Diferite tipuri de post

Posturile alimentare terapeutice sunt de multe tipuri, între ele existând uneori deosebiri esenţiale. Amintim în con­tinuare câteva dintre cele mai importante:

1. Postul absolut – în timpul acestui post nu se consumă niciun fel de aliment, dar nici apă. Efectele sale sunt dintre cele mai puternice, însă nu poate fi urmat decât pe o durată scurtă de persoanele care au o viaţă activă. Autorul a reuşit să ţină un astfel de post doar pe durata a 4 zile şi nu îl recomandă, mai ales dacă persoana în cauză nu poate beneficia de suprave­gherea unui terapeut competent.
2. Postul total – Pe durata acestui post nu se consumă niciun fel de aliment, iar apa de băut se limitează la strictul ne­cesar. Se poate înlocui apa obişnuită, cu efecte foarte bune, cu apă energizată natural (expusă la soare şi vânturată), apă de ploaie sau zăpadă topită, apă de mare diluată, apă de râu, apă magnetizată, apă distilată etc. Se pot bea şi ceaiuri din plante medicinale, neîndulcite, în special dintre cele pres­crise în maladia respectivă. Este bine să se bea ceaiuri laxative din 2 în 2 zile. Clismele se fac obligatoriu zilnic, timp de două săptămâni, după care pot fi efectuate şi o dată la 2 zile, deşi preferabil este să se facă zilnic.

Postul se ţine pe o durată de 2,3,5 sau 7 zile, chiar până la 3 săptămâni sau în cazuri excepţionale 6 săptămâni, în funcţie de scopul urmărit (profilactic, pentru dezintoxicarea organismului sau pentru vindecarea unor boli). Se produce o purificare a întregului organism şi majoritatea maladiilor sunt vindecate.

Când bolile sunt foarte grave, vechi şi cedează deosebit de greu, posturile pot fi repetate după perioade de realimen­tare şi refacere a organismului cu o durată care se recomandă a fi dublă faţă de durata postului, dar în niciun caz mai mică decât aceasta.

Trebuie acordată o atenţie deosebită modului în care se reia alimentaţia normală după încetarea postului – cu pru­denţă, progresiv, atât cantitativ, cât şi calitativ. Durata până la intrarea în alimentaţia normală, numită perioada de stin­gere a postului, trebuie să fie egală cu durata postului.

Pos­tul alimentar trebuie întrerupt înainte de termenul propus, fie atunci când se constată o eliminare exagerat de mare de deşeuri din organism, fie când se înregistrează grave dere­glări ale somnului, fie când se observă că a avut loc deja pu­rificarea organismului, anunţată prin revenirea la normal a salivei, a poftei de mâncare (care dispare după primele zile de ajunare) şi a urinei.

Exemple de post

• Postul cu zeamă de legume – Acest tip de post se asea­mănă bine cu postul total, numai că apa de băut este înlo­cuită cu zeamă de legume (legumele se mărunţesc prin tăiere şi se ţin în apă circa 10-12 ore, după care se consumă apa). Clismele nu mai sunt absolut necesare sau, în orice caz, nu în fiecare zi, deoarece în general se mai poate menţine un scaun slab. Totuşi, se recomandă şi efectuarea clismelor, dacă nu din necesitate fiziologică, măcar pentru efectul lor de eli­minare mai intensă a toxinelor şi de grăbire a însănătoşirii.
• Postul cu ceaiuri şi sucuri – Pentru a ţine acest post, apa sau zeama de legume se înlocuieşte cu ceai din plante medicinale pregătit în condiţii specifice şi neîndulcit. Unele dintre acestea au un caracter general, altele sunt specifice maladiei respective. Se permite şi consumul de sucuri de le­gume în cantităţi limitate, până la o jumătate de litru pe zi. Clismele sunt obligatorii numai atunci când dispar scaunele; totuşi se recomandă pe durata întregului post, chiar dacă nu se efectuează în fiecare zi, pentru accelerarea purificării or­ganismului şi a însănătoşirii. De obicei acest tip de post se ţine 3 săptămâni, în majo­ritatea bolilor. În cancer, durata este de 6 săptămâni. În mod obişnuit, nu sunt necesare repetări, cu condiţia folosirii unei alimentaţii corespunzătoare în perioada de stingere a postu­lui şi a eliminării greşelilor ce au condus la instalarea bolii tratate. De multe ori, adevărata vindecare apare abia în pe­rioada de stingere a postului. (Vezi subcapitolul „Terapia cu sucuri de legume şi ceaiuri”).
• Postul cu sucuri – în timpul acestui post se beau numai sucuri – de fructe, care contribuie la purificarea organismu­lui, şi de legume, care contribuie la reconstrucţia organelor şi ţesuturilor afectate de boală. Nu există nicio limită din punct de vedere cantitativ, dar este preferabil să fie folosite după necesităţi şi fără lăcomie. Atenţie: Sucurile de legume nu tre­buie consumate la aceeaşi masă cu sucurile de fructe.
• Postul cu crudităţi – Presupune consumul de crudităţi (inclusiv sucuri) în exclusivitate, iar cantităţile trebuie să fie moderate. Se poate ţine un post şi numai cu fructe.
• Postul haric sau isihast – Hrana harică este compusă în principal din „pâine harică” (pâine nedospită şi coaptă la soare sau lângă o sursă de căldură), salată de crudităţi fără ulei şi seminţe de floarea-soarelui neprăjite şi în cantităţi cât mai mici. Postul se ţine până la 60 de zile, în funcţie de gra­vitatea bolii şi de scopul urmărit. În mod normal, scaunul nu dispare, iar clismele nu sunt necesare decât pentru accentua­rea procesului de dezintoxicare şi grăbirea revenirii la starea de sănătate.
• Postul specific sau adaptat – Se permite consumarea unor mici cantităţi de alimente, astfel: fie orice fel de crudi­tăţi, fie numai unele dintre ele, în funcţie de specificul mala­diei şi în condiţiile specifice de folosire (pregătire, cantităţi, ore de masă, durata meselor). Concomitent sunt recoman­date şi unele proceduri auxiliare, de asemenea cu condiţii de aplicare bine precizate. Acestea pot fi utile şi recomandabile şi la celelalte tipuri de posturi terapeutice. Dintre cele mai obişnuite, enumerăm: clismele, purgativele vegetale, com­presele, automasajul, reflexoterapia, băile de apă, de soare sau de aer, homeopatia, procedee pentru igiena gurii, a na­sului, a pielii etc.

În general, durata posturilor alimentare variază foarte mult, putând ajunge până la 45 de zile, iar uneori până la 60 de zile. După 45 de zile, la recomandarea terapeutului, postul poate fi prelungit sau chiar repetat, în continuare sau la anumite intervale de timp, identic sau cu mici îmbunătăţiri.

Indiferent de tipul şi de durata lor, posturile alimentare terapeutice nu au contraindicaţii decât în cazuri extrem de rare şi ţinerea lor nu prezintă niciun pericol, dacă sunt res­pectate indicaţiile. Singurul pericol ar putea apărea din ero­rile făcute prin reintroducerea prea bruscă a alimentaţiei normale. După primele zile de post, apetitul dispare, dar odată cu reînceperea alimentării, apetitul revine în mod pro­nunţat, impunându-se stăpânirea lui. Dacă nu se reuşeşte acest lucru, se poate ajunge atât la compromiterea întregii proceduri, cât şi la agravarea stării de sănătate.

Deoarece acest aspect este deosebit de important, vom prezenta în continuare câteva…

Principii ce trebuie respectate:

1. Se recomandă ca revenirea la o alimentaţie normală, după un post de durată medie sau lungă, să se realizeze într-un interval de timp egal cu durata acestuia. Această perioadă, aşa-numită de „stingere a postului”, nu poate fi în niciun caz mai scurtă de jumătate din durata postului, pentru a nu apă­rea consecinţe nedorite.

2. Nu trebuie urmate scheme rigide de realimentare, ci individualizate de la caz la caz, după starea bolnavului şi durata postului; este foarte important să se evite cu străşni­cie lăcomia şi abuzul.

3. Pacientul trebuie să fie convins de necesitatea res­pectării cu stricteţe a regulilor de stingere a postului şi conştient de pericolele ce-l aşteaptă în cazul încălcării gro­solane a acestora.

4. Înainte de reînceperea alimentării, se va proceda la curăţarea de toxine a limbii şi a cavităţii bucale (unul dintre procedeele obişnuite este mestecarea de ceapă crudă, iar apoi spălarea cu periuţa şi pastă de dinţi; procedeul se re­petă de 2-3 ori).

5. În timpul mesei:

– alimentele se mestecă bine;

– sunt importante liniştea, calmul şi buna dis­poziţie;

– se caută să se descopere gustul intrinsec al fiecă­rui aliment;

– se vizualizează sau se imaginează că, odată cu alimentele, în organism pătrund însăşi sănătatea şi viaţa divină.

6. În primele zile după terminarea postului, alimentele vor fi sub formă lichidă, semilichidă sau păstoasă.

7. Dacă s-a ţinut un post cu sucuri este obligatoriu (iar pentru celelalte tipuri de post este recomandabil) ca în perioada de stingere a postului să se consume cel puţin o jumătate de ceaşcă cu suc de legume zilnic, înghiţitură cu în­ghiţitură.

8. Revenirea la alimentaţia solidă începe încet, cu ali­mente uşoare şi fără sare.

9. La început, alimentele trebuie să conţină zilnic circa 60-90 g proteine şi 1.000-1.500 de calorii, apoi aceste valori se vor creşte treptat, în funcţie de necesităţi.

10. Alimentaţia este bine să fie la început lacto-vegetariană, bogată în vitamine şi săruri minerale.

11. Se va împărţi hrana zilnică în 4-6 mese mici.

12. Lactatele vor fi de preferinţă sub formă de iaurt, lapte crud sau amestecat cu alte alimente.

13. Trebuie evitate:

– grăsimile sub orice formă;

– alimentele iritante pentru mucoasa gastrointestinală;

– laptele în exces, laptele fiert, produse cu lapte fiert;

– alimentele cu exces de reziduu celulozic;

– alimentele care produc fermentaţii intense;

– alimentele cu greutate mare şi putere calorică mică.

14. Clismele trebuie continuate până la apariţia scaune­lor spontane.

15. Dacă organismul nu permite realimentarea (apar stări de vomă etc.), pacientul va continua postul încă 1-2 zile, după care va reîncepe procesul de realimentare.

16. Dacă s-au făcut abuzuri alimentare cantitative sau calitative şi s-au produs dereglări în funcţionarea organis­mului, se va posti timp de 1-2 zile sau se va reveni, pentru 1-3 zile, la alimentaţia din primele 2 zile ale perioadei de stingere a postului.

17.  Respectarea corectă a alimentaţiei în perioada de stingere a posturilor are o mare importanţă, deoarece de multe ori cele mai spectaculoase rezultate de vindecare apar abia atunci. Dacă, în această perioadă, se comit abuzuri sau erori, există riscul ca rezultatele să nu mai apară.

18. Se recomandă ca, în perioada de stingere a posturi­lor alimentare terapeutice, să se utilizeze toate avantajele fac­torilor naturali benefici – aer, apă, soare, pământ, mişcare şi odihnă.