Terapia cu Petrol

„Am vindecat 20.000 bolnavi cu metoda mea simplă şi anume CURA DE PETROL”.

Paula Ganner

Petrolul vindecă toate bolile care vin din sânge

Este ceea ce susţine Paula Ganner din Tirol, Austria. Chiar mul­tor bolnavi de cancer pe care doctorii îi declaraseră incura­bili, pierduţi, o simplă cură de petrol le-ar fi ajutat, aşa pretinde aceasta. Dovada pe care o prezintă sunt 20.000 de scrisori de mulţumire. Cu toate că a primit autorizaţia să practice această metodă în câteva ţări, medicii sunt în conti­nuare sceptici.

Redactorul-şef al revistei intitulate „7 Tage” a vizitat-o pe Paula Ganner tocmai pentru a cunoaşte mai bine rezulta­tele obţinute prin această metodă de vindecare atât de ne­obişnuită. Redăm în cele ce urmează articolul acestuia:

„În casa fabricantului de cârnaţi Ganner din Tirol, într-una din zilele mohorâte din toamna anului 1950, dom­neşte o tăcere înfricoşătoare. Complet apatică şi resemnată de apropierea morţii, stăpâna casei în vârstă de 31 ani zace pe patul de boală. Din când în când se zbate în aşternut, biciuită de durerea insuportabilă. Cu ultimele puteri, tremurând în corpul slăbit de tot, îşi mai ridică încă o dată capul pentru a-şi arunca pentru ultima oară privirea spre munţii care o vră­jiseră timp de trei decenii. Mantia cenuşie a ceţii care se lasă până în adâncul văilor pare o stafie, în timp ce culmile munţilor sunt acoperite de nori. «Arătarea aceasta pare un semn de doliu», gândeşte în sinea ei bolnava, apoi cade obo­sită în perne şi plânge amar.

«Atât de tânără să fiu sortită morţii? Nu! Nu!», strigă ea printre suspine. «Nu se poate ca Dumnezeu să îngăduie aceasta. Copilaşii mei, ce se va întâmpla cu ei pe urmă, când eu nu voi mai fi? Şi apoi, doresc atât de mult să mai trăiesc!». Paula Ganner nu mai poate suporta gândul acesta, dar în ultimele săptămâni a pierdut 24 kg din greutatea corpului, iar medicii au trimis-o din nou acasă după o internare de 8 zile în spital. Diagnosticul lor a fost de „cancer generalizat”. Nu credeau că va avea mai mult de 2 zile de viaţă, deoarece boala nemiloasă pătrunsese prea adânc în corp. I se îndepăr­taseră deja 75 cm din intestine prin intervenţie chirurgicală. Ca urmare a operaţiei s-a instalat o paralizie intestinală şi constipaţia, adică blocarea intestinului.

Pe cale chirurgicală nu se mai putea obţine nicio reme­diere a situaţiei. Rinichiul drept fusese atacat de asemenea de cancer. Pentru medici, era un caz fără speranţă.

Dar în timp ce corpul acestei femei se stafideşte, gân­durile îi sunt încă lucide. Cu ochii închişi, se gândeşte la viaţa ei din trecut. Deodată îşi aminteşte că mama ei, Marie, de 67 de ani, i-a povestit cândva un caz auzit de la soldaţii aus­trieci care ocupaseră provinciile Bosnia şi Herţegovina în timpul Primului Război Mondial. Ostaşii istoriseau că popu­laţia de acolo foloseşte pentru tot felul de boli petrolul lampant, atât pe cale bucală cât şi extern, pentru frecţii locale. Ei spuneau că rezultatele erau absolut miraculoase. Întrucât Paula Ganner nu mai avea nimic de aşteptat de la medici, se agaţă de această nouă speranţă: «PETROLUL». Este sigură că şi cancerul ei poate fi învins de acesta.

Istorisea mai departe la vizita reporterului: «Simţeam cum acei microbi ai bolii îmi distrug tot corpul, eram hotă­râtă să omor aceste vietăţi microscopice cu ajutorul petrolu­lui.» Cu o voce abia perceptibilă, îşi cheamă soţul şi îl roagă stăruitor să se ducă la Innsbruck, o localitate aflată la 3 km distanţă, pentru a cumpăra de la farmacia locală „petrol disti­lat”. «Te rog să-mi aduci o sticlă plină», îi şopteşte cu voce stinsă femeia. Soţul ei n-a zăbovit nicio clipă şi n-a avut timp să observe că pe trăsăturile feţei muribundei se zăreşte un zâm­bet uşor şi o nădejde nouă. Puţin mai târziu, Paula Ganner înghite deja conţinutul unei linguri de supă din produsul pământului, care nu are gust prea atrăgător. «Acesta este», zice ea, trăgându-şi mâinile şi lăsându-se din nou pe pernă. Abia trece o oră de când înghiţise petrolul şi apar deja primele semne de vindecare; paralizia cedează, iar durerile devin tot mai suportabile.

Acest mijloc de vindecare îşi continuă acţiunea binefă­cătoare şi în următoarele zile. Continuă să ia pe stomacul gol câte o lingură în fiecare dimineaţă. După 3 zile, tânăra fe­meie se ridică din patul de boală pentru prima dată, în timp ce ochii neîncrezători ai soţului priveau minunea. Tot după multă vreme de neîncredere, poate acum să mănânce din nou, fără să fie nevoită să rabde ca altădată.

Paula Ganner, crezută de mult printre morţi, îşi continuă cu hotărâre cura de petrol. La 6 săptămâni de la începutul acestei cure simte, ca niciodată, o foame de lup. Axe poftă de mâncare pentru orice fel de salate, zarzavaturi şi alte ali­mente. Aproape că a atins din nou greutatea normală a cor­pului, 56 kg. Dar surpriza cea mai mare pentru doctorul mamoş din localitatea Innsbruck avea să urmeze la 11 luni după ce femeia începuse cura de petrol, când a dat naştere unui prunc sănătos în greutate de 53 kg. Cu această ultimă minune, petrolul şi-a dovedit virtuţile supreme. La o lună după naştere, Paula Ganner merge la un centru de donare a sângelui. Medicul de serviciu îi confirmă deplina sănătate: «Sângele dumneavoastră şi l-ar dori oricine. Cu siguranţă că nu aţi avut niciodată vreo boală gravă.» Un compliment mai plăcut nu i s-ar fi putut face.

De la data primirii acestui certificat, nu s-a mai vorbit în casa lor despre cancer. Teama de boala aceasta cumplită, împotriva căreia nu se ştia până la acea dată vreun medica­ment, a dispărut pentru totdeauna din familia Ganner.

Dar să fie oare petrolul suficient, să ajute el mereu, în toate cazurile?

În 1959 ghinionul s-a abătut din nou asupra familiei Ganner. Micul Klaus a paralizat, exact la împlinirea vârstei de 3 ani. Paralizia infantilă i-a cuprins în scurt timp partea de jos a corpului până la mijloc, copilul nemaiputând în cele din urmă să stea deloc în picioare. Genunchiul drept este împins cu totul înapoi. După ce toate încercările medicilor nu au dat rezultate, medicul circumscripţiei a crezut de cuviinţă să-l interneze pe Klaus. Însă Paula nu acceptă.

«Vă rog, domnule doctor, lăsaţi băiatul încă acasă, veţi vedea că foarte curând îl voi pune pe picioare. Am o reţetă foarte bună, şi anume petrolul, acesta îl va ajuta sigur.» Medicul surâde cu blân­deţe, îşi adună toate instrumentele şi se retrage. În pragul uşii se mai întoarce o dată şi-i spune mamei: «Peste o săptămână voi reveni, iar dacă nu voi observa nicio schimbare, îl voi lua totuşi pe copil la spital.»

În aceeaşi zi copilul ia prima linguriţă de petrol, iar după câteva ore poate să se ţină din nou pe picioare. Cura a fost continuată cu perseverenţă, iar când medicul a revenit – con­form promisiunii – după o săptămână, a rămas încremenit. Klaus alerga după minge, prin curtea locuinţei, împreună cu alţi copii din vecini. «Este cu neputinţă!», exclamă doctorul surprins, care primeşte toate lămuririle de la mama lui Klaus.

Important la acest tratament este să se aleagă o frac­ţiune de la distilarea petrolului prinsă în intervalul de tem­peraturi 100-150°C. La o temperatură mai mare se evaporă elementele de vindecare şi petrolul poate avea o influenţă vă­tămătoare asupra sângelui. Cel mai bun s-a dovedit a fi pe­trolul importat din Polonia şi distilat apoi pentru a se obţine fracţiunea amintită.