OBEZITATEA

 

În concepţia medicinii moderne, obezitatea se defineşte ca o acumulare de grăsimi, ca un exces ponderal de 20-30% faţă de valorile normale ale mediei indi­vizilor de aceleaşi sex şi vârstă.

Doi sunt factorii principali care favorizează obezi­tatea:

  1. primul este cel endogen (abuzul alimentar, lăcomia)
  2. cel de-al doilea este de origine exogenă şi se datorează unor predispoziţii genetice sau unor dereglări glandulare, la care se adaugă sedentarismul.

 

Depunerile de grăsimi se fac cu predo­minanţă la nivelul trunchiului, pe şolduri, fese şi coapse.

De cele mai multe ori, obezitatea este însoţită de diabet zaharat, de ateroscleroză, de afecţiuni ale colecistului şi mai ales de unele disfuncţii neuroendocrine. Tocmai din acest motiv, este necesar un examen medical de specialitate, în urma căruia se va putea stabili metoda terapeutică adecvată. În afara afecţiunilor menţionate, obezitatea se instalează de regulă după menopauză, fenomen fiziologic de altfel normal.

Întâlnită în toate zo­nele geografice ale lumii şi la toate vârstele, obezitatea afectează o treime din adulţii americani şi 21% din cei având vârsta între 12-19 ani. În ciuda unei industrii dietetice de 40-50 milioane de $ pe an, obezitatea a câştigat proporţii epidemice, ca rezultat al reducerii activităţii fizice, al timpului tot mai mare petrecut în faţa tele­vizorului şi al cantităţilor crescute de alimente consumate – aşa-zisa problemă a celor 3700 de calorii consumate pe zi de un american.

Urmărirea aportului caloric

A devenit mai simplă de când Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor a cerut producătorilor să înscrie numărul de calorii pe care le conţine alimentul respectiv pe toate ambalajele alimentelor. Şocantă într-adevăr este constatarea că sute de calorii stau „ascunse” în cutii de chips, de popcorn, lăsând la o parte prăjiturile şi ciocolata. La fel de îngrijorătoare este şi ştirea că sandwich-ul obişnuit este plin de grăsimi, ca şi salata de pui cu maioneză sau salata de ton cu maioneză.

Un studiu recent indică faptul că în timpul unei diete restrictive organismul se împotriveşte, printr-o reducere a consumului de energie, chiar şi menţinerii unei greutăţi constante. Acest lucru sugerează că scăderea în greutate necesită o restricţie calorică mai mare decât cea obişnuit recomandată.

În medicina clasică, tratamentul constă în scăderea aportului caloric (alimen­taţie hipocalorică) şi în mărirea consumului caloric (prin exerciţii fizice) cu sau fără administrare concomitentă de extracte tiroidiene sau de hormoni sexuali, în funcţie de caz.

În ceea ce priveşte îndepărtarea factorilor etiologici, se pune accentul pe corectarea hiperfuncţiei corticosuprarenale, a insuficienţei tiroidiene, ovariene etc. Un rol important îl ocupă şi reechilibrarea nervoasă, în special prin înlăturarea condiţiilor psihofizice care influenţează negativ starea de sănătate.

Fitoterapia

Deşi utilă, nu este însă miraculoasă; ea nu dispune de o anumită plantă care, singură, să ajute la scăderea surplusului ponderal. De aceea, la trata­mentul igieno-dietetic şi medicamentos prescris de medic se recomandă şi asocierea unor ceaiuri medicinale simple (sau din amestecuri de plante) sub formă de infuzie sau decoct, deoarece ele nu prezintă contraindicaţii şi nu declanşează reacţii ad­verse.

Sub aspect farmacodinamic, diversele formule fitoterapeutice urmăresc: acce­lerarea tranzitului intestinal prin plante cu acţiune laxativă sau purgativă (în special în cazul constipaţiilor cronice); eliminarea surplusului de apă din ţesuturi prin diureză crescută sau prin transpiraţie excesivă; echilibrarea funcţiilor glandulare.

Rădăcina de Cicoare are acţiune anorexigenă (printr-un mecanism neelucidat încă), motiv pentru care se recomandă în tratamentul obezităţii. Din ea se poate pre­para fie o infuzie, fie un decoct scurt (10 minute), adăugând 1 linguriţă de rădăcini sfărâmate la o cană cu apă. Toată cantitatea se bea în cursul unei zile; durata unei astfel de terapii este mai lungă (chiar o lună de zile).

Dintre ceaiurile medicinale, cele mai indicate în cura de slăbire sunt următoa­rele:

Rp. Păpădie, planta întreagă (Folium, Herba et Radix Taraxaci) 40 g

Mătase de Porumb (Stigmata Maydis) 10 g

Frunze de Mesteacăn (Folium Betulae) 10 g

Frunze de Soc (Flores Sambuci) 15 g

Volbură (Herba Convolvuli) 10 g

Volbură (Herba Convolvuli cum radicis) 15 g

M.f. species

– Decoct scurt (5 minute), preparat dintr-o lingură de amestec de plante la o cană cu apă; se bea o cană dimineaţa şi alte două căni după mesele principale, neîndulcite sau îndulcite cu zaharină sau cu ciclamat de sodiu. Cura durează o lună, respectându-se cu stricteţe regimul alimentar hipocaloric.

Conform recomandărilor din „Rote Liste”, o adevărată enciclopedie germană de fitoterapie, reproducem câteva dintre formulele fitofarmaceutice indicate în cura de slăbire, dar modificate:

Rp. Frunze de Senna (Folium Sennae) 28 g

Volbură (Herba Convolvuli cum radicis) 28 g

Fructe de Anason (Fructus Anisi) 10 g

Fructe de Fenicul (Fructus Foeniculi 9 g

Coada şoricelului (Herba Millefolii) 9 g

Rizomi de Pir (Rhizoma Graminis) 9 g

Alga Fucus (Fucus vesiculosus) 7 g

M.f. species

– Doza este de 1-3 căni pe zi, obţinute prin infuzarea a 1-2 linguri de amestec de plante la o cană cu apă. Acest ceai medicinal este comercializat nu numai în Ger­mania, dar şi în alte ţări europene, sub denumirea de „Antiviscosin-Schlankheistee”.

Rp. Rădăcină de Lemn dulce (Radix Liguritiae) 5 g

Flori de Nalbă (Flores Malvae Sylvestris) 10 g

Flori de Soc (Flores Sambuci) 10 g

Frunze de Mentă (Folium Menthae piperitae) 10 g

Frunze de Podbal {Folium Farfarae) 25 g

Frunze de Senna (Folium Sennae) 40 g

M.f. species

– Se prepară sub formă de infuzie, folosind 15 g amestec de plante la 1 1itri apă. Se beau 1-2 căni pe zi. Ceaiul medicinal este comercializat pe aceleaşi pieţe euro­pene sub denumirea de Warondo-Blutreinigungstee.

Un alt produs cunoscut şi larg utilizat în Germania este Amorphanul*, sub formă de drajeuri de culoare portocalie, fiecare drajeu conţinând: D-norpseudoefedrină clorhidrică 10 mg; Extract de Folium Betulae (extract apos uscat 5,5:1) 100 mg; Folium Betulae 100 mg şi Aetheroleum Juniperi 5 mg.

Din Gheara mâţei a fost realizat în USA produsul E-Lite şi E-Lite Nite (formula de zi şi formula de noapte) care ajută la pierderea în greutate. Acest produs natural a pătruns şi pe piaţa noastră.

În cazul asocierii la obezitate şi a constipaţiei cronice, se recomandă drajeurile albe, care conţin: Rhezina Aloe 30 mg; Cortex Frangulae 200 mg; Fenolftaleină 60 mg; Radix Gentianae 7,5 mg şi Rhizoma Calami 7,5 mg.

Modul lor de administrare este următorul: dimineaţa şi la prânz (cu 1/2 ore înainte de masă) se iau câte 1-2 drajeuri portocalii, iar seara, câte 1-2 drajeuri albe.

Tot în cura de slăbire se recomandă băi generale cu preparatul fitoterapeutic denumit „Kneipp Rheuma-Stoffwechsel” cu următoarea formulă: Cumarinum 0,5 g, Oleum Menthae pip 0,2 g, Oleum Carvi 0,2 g, Oleum Salviae 0,2 g, Oleum Thymi 0,2 g, care se dizolvă în 130 g alcool de 900. Întreaga formulă prescrisă se utilizează pentru o baie completă. Cu mici dificultăţi, o astfel de formulă se poate realiza şi în farmaciile din ţara noastră.

Dintre preparatele fitoterapeutice existente la noi, menţionăm: Normoponderol (tablete) marca Plantavorel, un produs 99% din plante, exceptând lianţii pentru tabletare şi Slim Drink (PlantExtract), produs natural pentru echilibrarea greutăţii.

Dieta

Acest tratament trebuie coroborat cu o dietă alimentară obligatorie. Dieta se bazează pe concepţia de medicină tradiţională extrem-orientală (verificată şi de o clinică de prestigiu din Statele Unite ale Americii), asigurând bolnavii ce se vor su­pune unui astfel de tratament combinat (Normoponderol şi dietă) că orice obez va reuşi să piardă din excesul ponderal (pe care-l poartă inutil), în timp de 30 zile, 6-8 kg, fără alterarea stării fizice sau psihice. Mai mult decât atât, starea generală de să­nătate i se va ameliora simţitor.

Dieta se compune din:

Micul dejun (în fiecare zi acelaşi): 2 ouă fierte (tari) cu puţin muştar sau hrean ras şi sare, după gust. Cafea sau ceai chinezesc, îndulcite cu zaharină sau cu ciclamat de sodiu. Se poate bea în plus şi un pahar de suc natural de fructe sau legume.

Luni la prânz: friptură de vacă la grătar (în cantitate de 250-300 g), salate de sezon din roşii, castraveţi, gulii, salată verde, andive sau ţelină, toate pregătite fără untdelemn;

– la cină: 2 ouă fierte tari, 2 mere acrişoare (creţeşti, renete), o portocală sau un grapefruit;

Marţi la prânz: 2-3 ouă tari, salată asortată din morcovi, ţelină, mere, salată verde, de asemenea fără untdelemn;

– la cină: 2-3 ouă tari, o roşie, un castravete (de seră) sau salată verde, fără ulei; ceai de plante, fără zahăr sau îndulcit cu zaharină sau cu ciclamat de sodiu;

Miercuri la prânz: 2 antricoate de vacă (în greutate de 250 g) la grătar, salată de ţelină cu morcov sau castravete; cafea sau ceai fără zahăr;

– la cină: 2-3 ouă tari, o roşie, salată verde (fără ulei) acrită cu suc de lămâie sau oţet de mere; se poate completa meniul cu 3-4 ridichi de lună, cu 1/2 ridiche neagră rasă sau cu o gulie rasă;

Joi la prânz: 2-3 ouă tari, roşii, gulie, ridichi sau varză fiartă (nemurată) cu puţin unt, brânză dulce de vacă;

– la cină: 2 ouă tari, salată de roşii sau ţelină (fără ulei), ceai de plante neîn­dulcit;

Vineri la prânz: peşte alb (şalău, ştiucă, biban, scobar, crap fitofag, cod) sub formă de rasol, cu lămâie; o felie de pâine prăjită;

– la cină: fructe acrişoare, indiferent de sortiment şi cantitate, până la senzaţia de saţietate;

Sâmbătă la prânz: 1/2 pui fript (la grătar sau la rotisor), salată asortată (de sezon), mere; cafea sau ceai fără zahăr;

– la cină: 1/2 pui fript, roşii şi fructe acrişoare (dintre cele care se găsesc în se­zonul respectiv);

Duminică la prânz: friptură de vacă în greutate de 250-300 g (la grătar sau rasol), roşii şi un măr;

– la cină: fructe sau salată de fructe (excluzând fructele dulci), în cantitate nelimitată (după dorinţă).

Cantitatea mare de ouă din această dietă nu trebuie să-i îngrijoreze decât pe bolnavii obezi care au asociată şi o dislipidemie, cu valori mari ale colesterolului şi cărora le sunt contraindicate ouăle (în special gălbenuşul lor). Ouăle fierte tari nu se asimilează în totalitate, se elimină ca atare în proporţie de 50-90%. În schimb, ouăle fierte „în zeamă”, ochiurile şi omleta se asimilează foarte bine, astfel încât procesul de slăbire nu se realizează după dorinţa celui ce şi-a propus o astfel de încercare.

În cursul acestei diete, recunoscută ca fiind destul de costisitoare, se poate ale­ge o zi pe săptămână, în care se vor consuma numai 1 până la 1,5 kg cartofi copţi sau fierţi în coajă, indicaţi atât în obezitate cât şi în diabetul zaharat, datorită conţi­nutului ridicat în potasiu (cca. 5 g/kg), absolut necesar unor funcţii vitale ale orga­nismului.

După cum se poate observa, în dieta prescrisă în cura de slăbire obezul nu este obligat să mănânce mai puţin decât în mod obişnuit. Tocmai de aceea, metoda reco­mandată nu se încadrează în „canoanele clasice”; ea se bazează pe trei principii fun­damentale:

  • satisfacerea senzaţiei de foame (care pentru omul obez devine de multe ori o adevărată obsesie) printr-o alimentaţie naturală, cu produse în cantitate relativ crescută;
  • sunt permise o serie de alimente cu conţinut ridicat în proteine (exprimate convenţional în calorii pe kilogram de greutate corporală, putând ajunge până la 1500-2500 kg calorii/zi). Pentru a fi digerate şi metabolizate, ele necesită un mare efort energetic. În acest caz, organismul „va consuma”, pentru metabolizarea pro­teinelor, hidrocarbonate şi lipide din rezervele interne, aflate în depozitele subcu­tanate;
  • asigurarea unui tranzit intestinal accelerat, prin administrarea de laxative şi purgative, precum şi eliminarea excedentului de apă acumulat în ţesuturi, prin plan­te cu acţiune diuretică şi sudorifică; se favorizează astfel pierderea progresivă în greutate din excesul ponderal. Concomitent, nu trebuie neglijată nici mişcarea şi fizioterapia. Se recomandă sauna, mersul pe jos (minimum 5 km/zi) sau cu bicicleta (10-15 km), vâslitul la rame (cel puţin o oră pe zi), gimnastica medicală, nataţia, tenisul sau alte sporturi preferate.

Atât dieta alimentară, cât şi celelalte procedee terapeutice trebuie continuate cât mai mult posibil, pentru menţinerea greutăţii corporale optime, obţinută de bol­nav cu atâta greutate şi poate chiar cu sacrificii.

În ceea ce priveşte regimul alimentar predominant vegetarian, este indicat să conţină cât mai multe fructe: cireşe, lămâi, mere acrişoare, vişine, pepene verde şi struguri de masă, iar dintre legume: spanac, cartofi, tomate, salată verde şi ţelină.

În „cura de slăbire” este interzis (iar dacă acest lucru nu este posibil, să fie redus la minimum) consumul de băuturi alcoolice (cu deosebire de bere şi de vinuri dulci), precum şi de băuturi răcoritoare cu conţinut mare de zaharuri.

* La ora actuală, toate produsele care au în formulă plante care conţin derivaţi antracenici (Cruşinul, rezine din Aloe, frunzele şi foliculele de Senna etc.) trebuie utilizate restrictiv, maximum o dată pe săptămână. Sunt total contraindicate la cei suferinzi de cancer colonorectal.