Greutatea corporală cu care ne simţim cel mai bine

 

Ce este de fapt o calorie?

O kilocalorie (prescurtat kcal) este cantitatea de energie necesară pentru a încălzi 1 litru de apă cu 1 grad. Denumirea are la bază denumirea latină pentru căldură şi anume cuvântul „calor”.

Începând cu anul 1987, a fost oficializată prin reglementări internaţionale şi unitatea kilojoul (prescurtat kJ) denumită astfel după fizicianul englez J.P. Joule. Şi kilojoul este tot o unitate de măsură pentru energie şi corespunde puterii necesar pentru a ridica într-o secundă un kilogram la înălţimea de un metru.

O kilocalorie (kcal) corespunde aproximativ cu patru kilojoul (4,185kJ); un kilojoul (1 kJ) corespunde aproximativ unei pătrimi de kilocalorie (0,239 kcal).

Câtă energie este conţinută în diferitele alimente nutritive?

Iată câteva exemple:

1 g proteină = aproximativ 4 kcal (17 kJ)

1 g hidraţi de carbon = aproximativ 4 kcal (17 kJ)

l g lipide = aproximativ 9 kcal (37 kJ)

1 g alcool = aproximativ 7 kcal (29 kJ)

1 g înlocuitor de zahăr = aproximativ 2,5 kcal (10 kJ)

De câtă energie are nevoie un om?

Necesarul de energie al unui om este extrem de individual şi depinde de vârstă, greutate, înălţime, metabolism, caracterul activităţii desfăşurate, felul petrecerii timpului liber, condiţiile climaterice în care trăieşte şi de metabolismul pe care-l are.

Cantitatea de energie necesară unui om se compune din cantitatea de energie de bază şi din cantitatea de energie necesară în condiţii de activitate.

Cantitatea de energie de bază este acea cantitate de energie necesară menţinerii tuturor funcţiilor vitale (respiraţia, tempe­ratura corpului, activitatea inimii, circuitul sangvin, metabolismul) timp de 24 de ore, în condiţie de total repaus a unui individ aflat într-un mediu ambient în care temperatura înconjurătoare nu se modifică.

Cantitatea de energie necesară în condiţii de activitate depinde de caracterul şi intensitatea activităţii, desemnează deci acea cantitate de energie care este consumată pe parcursul desfăşurării activităţii profesionale, a petrecerii timpului liber, sau atunci când se practică un sport.

Atunci când mâncaţi mai mult, deci atunci când aportul de energie este mai mare decât energia pe care o consumaţi, atunci această energie în plus este stocată de către organismul nostru sub formă de grăsimi şi logic, ne îngrăşăm.

Cum pot să aflu care este greutatea mea ideală pentru a nu-mi periclita starea de sănătate?

Evident că acest lucru nu poate fi spus cu o exactitate foarte mare până la ultimul kilogram sau gram, pentru că şi în ceea ce priveşte greutatea există influenţa deosebirilor individuale. Din ce în ce mai mult, în ultimul timp, îşi face simţită prezenţa conceptul de greutate nu ideală medical, ci greutatea cu care un individ se simte bine.

Doar atunci când datorită unei greutăţi prea mari, sau prea mici, sănătatea individului este periclitată, doar atunci trebuie intervenit hotărât, fie pentru a creşte, fie pentru a scădea greutatea respectivă.

Există totuşi nişte valori, puncte de reper, cu ajutorul cărora poate fi calculată greutatea „normală, firească” pe care trebuie să o aibă un individ. Conform aşa numitei formule Broca, greutatea normală poate fi calculată scăzând din valoarea înălţimii în centimetri 100.

De exemplu: O femeie cu o înălţime de 170 de centimetri trebuie să aibă o greutate normală de 170 – 100 = 70 de kilograme. Dar, mai importantă decât greutatea ideală, este cea cu care un individ se simte bine şi aceasta este, de obicei cu zece procente sub sau peste cea ideală.

O metodă mult mai exactă de determinare a greutăţii este metoda denumită Body-Mass-Index (BMI) şi se calculează astfel:

De exemplu: o femeie cu o înălţime de 1,70 metri are o greutate de 65 de kilograme. BMI-ul se calculează astfel:

Uitându-vă pe grafic puteţi constata că, această femeie cu greutatea pe care o are se încadrează în limitele unei greutăţi normal admise, greutate care la femei este, în general, atinsă între 19 şi 25 de ani, iar la bărbaţi între 20 şi 25 de ani.

 

O a treia modalitate de determinare a greutăţii pe care ar trebui s-o avem, ţinând seama de înălţimea noastră şi de vârstă, ar fi cea denumită „Waist-to-Hip-Ratio”, adică determinarea greutăţi în funcţie de raportul dintre talie şi şold.

Această metodă relevă clar că acei indivizi care au un depozit însemnat pe abdomen (tipul denumit şi „măr”, cu precădere bărbaţii), riscă în mult mai mare măsură să sufere îmbolnăviri ale circuitul sangvin, decât persoanele a căror depozite de grăsime sunt repartizate pe şolduri şi pe coapse (tipul „pară”, cu precădere femeile). Iată cum puteţi calcula valoarea „Waist-to-Hip-Ratio”:

De exemplu: O femeie are o circumferinţă a taliei de 80 de centimetri si o circumferinţă a soldului de 110 centimetri:

Extrem de expuşi la îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular sunt bărbaţii a căror valoare „Waist-to-Hip-Ratio” este peste 1 şi femeile cu peste 0,8.

Recomandare: Ţinându-se seama de realitatea că circumferinţa şoldului prezintă o mare variabilitate la diferitele grupuri etnice, în ultimul timp s-a luat decizia de a se face referire numai la circumferinţa taliei şi s-a stabilit că valoarea acesteia trebuie să fie la bărbaţi de sub 100, iar la femei de sub 90.