Remedii naturiste pentru arsuri

In categoria arsurilor intra toate leziunile pielii si mucoaselor provocate de caldura sau de alti agenti fizici sau chimici (radiatii solare, curent electric, substante necrozante sau combustibili aprinsi).

Toti acesti factori pot genera coagularea proteinelor si pot elibera in circulatia sanguina elemente denumite proteaze, nocive atat pentru tesuturi, cat si pentru hematiile din sange, consecinta fiind aparitia unei stari de intoxicatie generala sau locala, insotita sau nu de manifestari nervoase (soc dureros).In functie de importanta arsurii, trebuie luate de urgenta masurile terapeutice adecvate.

Severitatea unei astfel de leziuni se apreciaza vizavi de locul, de intinderea si de profunzimea arsurii.

In mod curent, se vorbeste de patru grade de arsuri:

• Arsuri de gradul I – leziunile sunt superficiale, manifestate prin hiperemie (congestie ca urmare a unui aflux de sange) a tegumentelor sau si mucoaselor si usoara tumefiere dureroasa. Arsurile de gradul I se produc de obicei prin accidente casnice minore (atingerea scurta a unui obiect fierbinte) sau prin expunerea la soarele arzator (insolatie);
• Arsuri de gradul II – se constata aparitia de flictene (vezicule) cu continut clar, transparent sau din contra, tulbure. Leziunile de gen sunt consecinta expunerii prelungite, abuzive, la soare intens (arsuri solare majore), oparirii cu un lichid fierbinte sau actiunii unei substante necrotice dupa atingerea cu tegumentele si mucoasele (de regula, accidente casnice sau profesionale);
• Arsuri de gradul III – leziunile sunt profunde, grave, cu aparitia de necroza si escare. Arsuri de gradul III substante aflate la o temperatura foarte ridicata, prin electrocutare sau prin iradiere radioactiva;
• Arsuri de gradul IV – se inregistreaza carbonizarea unei regiuni a corpului sau in situatii dramatice, a intregului organism. Se produc prin electrocutari severe, prin contact direct si prelungit intre tegumente si substante puternic corozive (acizi, baze) sau in cazul unor incendii provocate de materiale combustibile (petrol, benzina, carbuni).

Important de retinut!

• Cu exceptia arsurilor de gradul I, care se pot ingriji ambulatoriu, toate celelalte se vor trata in spital, preferabil intr-o sectie de chirurgie plastica sau de terapie intensiva. Internarea cat mai rapida a victimei este obligatorie in cazul arsurilor profunde, a celor intinse (la peste 10% din suprafata corpului in cazul copiilor si batranilor si la peste 20% la adulti vigurosi), a celor localizate la fata, ochi, la organele genitale sau la maini, indiferente de severitatea lor.
• Marile riscuri ale arsurilor grave sunt: pierderea accentuata de plasma sanguina, de lichid intracelular si intercelular; eliminarea unor produsi reziduali toxici de metabolism prin caile urinare si la locul leziunilor cutanate sau ale mucoaselor ; suprainfectarea ranilor (arsurilor) cu microbi piogeni (care duc la aparitia de puroi in plaga), rezistenti la terapeutica antibiotica curenta.
• Nu se vor aplica comprese cu gheata sau cu apa rece direct pe arsura, deoarece pot accentua starea de soc termic pe care o prezinta unii pacienti.
• Flictenele mici (veziculele cu lichid) de la suprafata pielii nu se vor elimina cu foarfecele, deoarece se resorb rapid. Cele mai mari vor fi excizate chirurgical, oricum cu instrumentar steril.
• In formele usoare, nu este necesara administrarea orala de antibiotice, ci numai in aplicatii externe (sub forma de alifii, geluri).

Cateva masuri preventive

Pledam pentru respectarea unor masuri generale de prevenire a accidentelor soldate cu arsuri ale pielii sau si mucoaselor:

• Respectarea intervalelor orare optime pentru plaja si in general, pentru expunerea corpului la soare;
• Supravegherea oricarei surse de caldura (aragaz, soba, microcentrala de apartament, resou electric);
• Fumatul in locuri special amenajate. In nici un caz sa nu se lase tigari aprinse pe oriunde, sa nu se fumeze in pat;
• Manipularea vaselor cu apa fiarta, cu alte lichide incinse (ulei, supa, cafea) sau a oalelor sub presiune sa se faca atent;
• Locul de depozitare a substantelor inflamabile sa fie departe de orice sursa de foc;
• Pentru parinti, supravegherea permanenta a copiilor aflati in preajma surselor de foc sau de caldura. Banala cutie de chibrituri sta la baza celor mai multe dintre arsuri petrecute la varste fragede.

Tratamentul alopat 

Tratamentul alopat este relativ simplu in arsurile usoare, dar extrem de dificil in formele severe. Sunt necesare personal specializat, tehnica medicala complexa (se poate impune chiar si un transplant cutanat) si costuri considerabile. Nu rare sunt cazurile in care, dupa vindecarea clinica, persoana ramane cu cicatrice fie inestetice, fie care-i impedica unele miscari ale segmentelor corpului (retractii sau cicatrice cheloide, ultimele cu mare potential de cancerizare).

In situatia arsurilor superficiale (de gradul I si unele de gradul II), terapia este de regula locala. Dupa inspectia leziunii, se urmareste dezinfectarea ei.. Se folosesc substante antiseptice neiritante (Rivanol, apa cu sapun, solutie de mercurocrom, unguente cu antibiotice), apoi se aplica un pansament steril pe regiunea afectata.

Tratamentul general intern se limiteaza, daca este cazul, la administrarea de calmante (pentru reducerea durerii sau a senzatiei de usturime locala): Algocalmin, Piafen si numai in arsurile severe Fortral (tablete sau solutie injectabila). Nu trebuie scapata din vedere buna hidratare a bolnavului (cu apa, ceaiuri, bauturi racoritoare), deoarece nevoile lui de lichide sunt mari (se produc pierderi la nivelul plagilor).

Pansamentul, aplicat corect, se va schimba destul de rar, chiar la cateva zile, mai ales daca v-a pus de la inceput un tampon absorbant al gazelor care se formeaza sub fasa. In arsurile grave (foarte intinse sau foarte profunde), internarea este singura solutie salvatoare. Ca masura de prim-ajutor, inca de la locul accidentului, bolnavul va fi pansat rapid si pe cat se poate, cu respectarea conditiilor de asepsie.

De asemenea, va fi sedat cu Fenobarbital, Algocalmin sau Fortral. Daca este posibil, i se instaleaza si o perfuzie cu Dextran, cu Suptozan, cu ser bicarbonatat sau cu glucoza (aceasta din urma nu se va administra la bolnavii cunoscuti ca diabetici, deoarece le poate declansa o criza hiperglicemica grava).

In cazul arsurilor intinse in care victima a venit in contact cu praful sau cu obiecte din metal ruginit, pentru preintampinarea unei grave boli infectioase – tetanosul -, se recomanda imunizarea antitetanica. Se poate folosi Anatoxina antitetanica sau exceptional, chiar de ser antitetanic (existand riscul aparitiei socului anafilactic). Ca un mijloc de transport adecvat (cu o temperatura optima in habitaclu si care nu zguduie rau), bolnavul va fi dus la cel mai apropiat spital de specialitate, unde va fi preluat de echipa medicala de urgenta. Terapia intensiva difera de la caz la caz.

Chiar si cu un tratament adecvat, este posibila aparitia unor complicatii, dintre care cele mai frecvente si grave sunt: socul prin deshidratare, socul traumatic (dureros), socul septic ( infectarea leziunilor cu microbi sau virusuri), insuficienta renala cu uremie. In fapt, astfel de probleme adiacente sunt cele care determina la unii pacienti decesul; normal, riscul este cu atat mai crescut cu cat suprafetele cutanate afectate sunt mai mari.

Dupa rezolvarea in spital a fazei acute a arsurilor severe, se incepe recuperarea precoce (bolnavul trebuie sa fie cooperant). In acest sens, se urmareste reabilitarea functionala si psihologica, prevenirea sechelelor, reintegrarea sociala si profesionala rapida; daca este vorba de un minor, in procesul de scolarizare, daca este adult, la locul de munca.

Remedii naturiste pentru arsuri

1. Fitoterapie

Plantele medicinale pot fi de mare ajutor in tratamentul arsurilor, in special din momentul in care apare procesul de refacere a tegumentelor si mucoaselor.

• Din frunzele de aloe vera se poate extrage un suc celular – Gravital , care se aplica in mod repetat pe leziuni si se acopera cu un pansament.
• Pentru spalaturi si comprese se indica infuziile preparate din flori de musetel, coada – calului, galbenele, soc, sunatoare sau din muguri de plop.
• Daca plagile nu supureaza sau daca tegumentele nu au fost profund lezate, pentru refacerea pielii sunt bune si uleiurile sau unguentele (preparate in casa sau luate din magazinele naturiste) din florile de sunatoare, musetel sau de galbenele.
• In trecut se foloseau mult remedii naturiste pentru arsuri, tot pentru aplicatii locale, obtinute din var stins cu apa – Linimentum calcis, Oleo – calcar sau Aqua calcis – , amestecat cu ulei de in.
• Pentru uz intern, se recomanda preparate obtinute din Echinacea angustifolia sau din Hydrastis canadensis. Desi aceste plante nu cresc la noi, sunt importate si se gasesc in centrele de profil. Rolul lor este de a preintampina suprainfectarea plagilor si de a creste rezistenta organismului la infectii.

2. Dietoterapie

Un regim alimentar special este absolut obligatoriu in cazul bolnavilor cu arsuri tegumentare intinse, grave, deoarece, la locul leziunilor se pierd mult sange si plasma, multe proteine, vitamine si saruri minerale. Toate trebuie completate in organism, la inceput prin perfuzii, apoi printr-o dieta bine gandita.

Pe langa apa minerala si ceaiuri, se administreaza sucuri naturale din fructe si legume. Nu trebuie sa lipseasca alimentele bogate in proteine vegetale (soia, linte, fasole), in general vegetalele pline de vitamine si minerale (morcovi, salata verde, leustean, cartofi).

Dintre suplimentele nutritive, se recomanda cele cu acizi grasi esentiali (acidul alfa si gama linoleic), cu substante flavonoide, cu coenzima Q si carotenoizi.

Alte remedii naturiste pentru arsuri

3. Aromaterapie – se face prin intermediul uleiului esential de levantica in combinatie cu uleiul de jojoba. Amestecul se aplica pe zonele cu arsuri de gradele I si II si poate contribui la grabirea procesului de vindecare.

4. Homeopatie – se pot obtine oarecare beneficii clinice, dar numai in arsurile minore. Principalele remedii sunt: Urtica urens (urzica), Apis mellifica, Kalium muriaticum, Belladonna, Mercurius solubilis. Se vor lua doar la recomandarea si in dozele prescrise de homeoterapeut.

5. Apiterapie – produsele stupului sunt de efect atat in administrare interna (au un continut bogat in zaharuri, vitamine, enzime), cat si pe cale externa, pentru a potenta procesul de refacere a celulelor lezate. Mierea este sterila (nu contine microbi sau virusuri) si astfel nu exista riscul infectarii sau suprainfectarii plagii.