Beneficii condimente (piper si dafin)
Cele mai eficiente remedii naturiste

 

Beneficii condimente (piper si dafin)La capitolul mirodenii, piperul şi dafinul sunt vedete. Şi nu doar în bucătărie, ci şi în tratamentele naturiste. Vă prezentăm, în continuare, câteva remedii pe bază de piper.

Piperul (Piper Nigrum) este regele neîncoronat al condimentelor. Sunt consumate anual tone de piper, pe întreg mapa¬mondul, de diferite feluri: negru, alb, verde, cu bobul lung, roşu etc. În mod tradiţional, la noi se foloseşte piperul negru. Adăugat în mâncare, mai ales pe timp de iarnă, piperul negru este un medicament de bază. Dar gama beneficiilor se extinde şi asupra celorlalte soiuri „colorate”.

Beneficii piper

Piperul, în general, pune în funcţiune şi sistemul digestiv cel mai leneş, face sângele să circule mai bine şi îi întreţine fluiditatea, ceea ce ne încălzeşte corpul. Tuturor celor care au afecţiuni sau disfuncţii, cum ar fi indigestii frecvente, balonări (produse mai ales de contactul cu frigul), infecţii frecvente ale aparatului respirator, li se recomandă folosirea acestui condiment. Fireşte, sub rezerva anumitor contraindicaţii, specificate de medic în cazul afecţiunilor acute sau al alergiilor.

În tratamentul nefritelor (o inflamaţie la nivelul rinichilor) medicii antici chinezi recomandau următoarea reţeta: se găureşte – cu grijă – un ou proaspăt de găină şi se introduc 7-10 boabe de piper alb;      se astupă gaura cu făină umezită, se înveleşte oul într-o hârtie umedă şi se fierbe în abur, până se întăreşte. Se mănâncă oul cu tot cu piper, de două ori pe zi (la copii, doar un ou pe zi) timp de 10 zile. După 3 zile de pauză, se repetă seria (dacă mai este nevoie). De regulă, un asemenea tratament are 3 reprize, pentru a fi siguri de rezultate. Totuşi, reţineţi că, dacă sunt consumate în exces, piperul alb şi negru pot provoca necazuri, în mod deosebit celor cu afecţiuni oftalmologice, ca şi celor care au probleme laringo-faringiene. Revenim din nou cu sfatul de a cere părerea medicului curant, care poate identifica o contraindicaţie pentru această terapie, în contextul istoricului pacientului.

Ca plantă medicinală, piperul negru este extrem de eficient în tratarea următoarelor afecţiuni:

  • Infecţiile în gât, guturaiul. În aceste afecţiuni, puţine leacuri sunt atât de puternice ca piperul negru, într-o cană de ceai fierbinte (nu contează de care, poate fi busuioc, menta, cimbrişor etc.) se pun 2-3 vârfuri de cuţit de piper negru. Se lasă câteva minute, după care se bea cu înghiţituri mici. Efectele sunt aproape imediate: gâtul se descongestionează, nările se desfundă, o fierbinţeală plăcută se răspândeşte în întreg corpul. Răceala trece numaidecât.
  • Vindecări: Medicii chinezi au constatat că pacienţii hipotensivi pot să-şi mărească tensiunea arterială cu circa 5 mm Hg dacă ţin în gură câte un bob de piper negru timp de 20-30 de minute. Efectul dispare după  15-20 de minute, dar este util pentru a restabili tensiunea arterială normală fără efecte secundare nedorite, obţinându-se şi un efect de încălzire a corpului şi a calotei craniene, fără creşterea pulsului.
  • Beneficii condimente (piper si dafin)În cazurile de indigestii cu diaree, 1 gr de praf de piper alb dizolvat în 200 ml apă, împreună cu 9 gr praf de glucoză, poate face minuni, dacă este consumat de 3 ori pe zi timp de 1-3 zile. La copiii sub 1 an, doza este de 0,3-0,5 gr piper alb, iar la cei între 1-3 ani, doza este de 0,5-1,5 gr, dar nu se poate depăşi cantitatea de 2 gr zilnic. Oricum, este necesară consultarea medicului pediatru, care poate recomanda sau nu această terapie, în paralel cu cea medicamentoasă, de sinteză.
  • Tuse. Se aplică în special cazurilor de tuse seacă, iritativă, de provenienţă faringiană sau laringiană. Se pun într-o jumătate de litru de rachiu tare sau, mai bine, de alcool alimentar diluat cu apă,  4 linguri de piper negru măcinat, care se lasă la macerat minimum 5 zile. Preparatul obţinut în acest mod se filtrează, după care se administrează astfel: se pune o linguriţă de macerat într-un pahar cu apă şi se amestecă. De câte ori simţim nevoia să tuşim, luăm câte o înghiţitură mică. Terminaţiile nervoase a căror iritare generează tusea vor fi în acest fel pur şi simplu anesteziate, iar gâtul va fi dezinfectat.
    Atenţie: Piperul negru poate agrava afecţiuni cum ar fi: gastrita hiperacidă, hipertensiunea, stările de nervozitate. În aceste afecţiuni va fi, deci, administrat cu prudenţă. Este contraindicat în stările inflamatorii acute şi în hipertensiune gravă. • Sensibilitate la frig. Vreme de o săptămână nu consumaţi deloc hrană rece (mai ales de la frigider) şi la fiecare masă consumaţi 2-3 vârfuri de cuţit de piper negru măcinat.
  •  Reumatism. Cu o plămădeală de piper negru în rachiu, obţi¬nută la fel ca cea de la tuse, masaţi zonele dureroase de 2-3 ori pe zi. Piperul negru încălzeşte articulaţiile şi le face să fie mai flexibile, calmând durerile reumatice. Tratamentul este eficient mai ales în perioadele în care este frig şi umezeală afară.
  •  Astenie. Sezonul rece, cu frigul şi lipsa de lumină de la soare, ne face pe mulţi dintre noi să devenim inactivi, nemotivaţi, trişti şi depresivi, să evităm ieşirile afară, „paralizându-ne” parcă iniţiativa. Poate părea greu de crezut, dar câteva doze de piper ne vor încălzi şi la propriu şi la figurat, lecuindu-ne pe dată. Introduceţi la fiecare masă o doză de piper negru cât de mare puteţi suporta (nu trebuie să apară jena digestivă sau alte stări de disconfort). Acest tratament se face maximum 5 zile la rând, iar efectele sale sunt miraculoase.

Dafinul (Laurus Nobilis) era una dintre plantele cele mai iubite în Grecia Antică pen­tru mireasma intensă şi delicată a frunzelor sale. A fost introdus în alimentaţie, mai întâi ca un fel de medica­ment adăugat la hrana zilnică, pentru a creşte puterea de digestie şi a evita intoxicaţiile. Şi-a intrat în drepturi când au apărut zacusca şi celelalte conserve de toamnă, în a căror păs­trare şi aromatizare este de neînlocuit.

Beneficii dafin -este folosit în următoarele afecţiuni:

  • Ulei de dafin – 100 g foi de dafin uscate se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline. Se umple sticla foarte bine, până la dop, pen­tru a evita râncezirea. Se lasă apoi la soare. Se agită sticla zilnic de 2-3 ori, cu putere. Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop, la rece. Se poate folosi la: gută (dureri), nevralgii, răceli, reumatism.
  • Atenţie! – Uleiul de dafin se poate folosi numai după ce s-a făcut un test de alergie cu el. Pentru test, se unge pe mâna unde pielea este mai sensibilă. Dacă apare o pată roşie, atunci nu este recoman­dat să foloseşti acest ulei.
  • Beţie, intoxi­caţii, otrăvire. 20-30 de frunze de dafin opărite cu o cană de apă şi lăsate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv şi antitoxic re­dutabil. Se bea dintr-o dată întreaga cantitate preparată, efectul de eliminare fiind foarte prompt.
  • Digestie grea (atonie digestivă). Se pun în mâncăruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o lună cu câte trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, câte una dimi­neaţa, la prânz şi seara. Efectul de ame­liorare a digestiei este remarcabil. Beneficii condimente (piper si dafin)
  • Răguşeală, pier­derea vocii, infecţii ale gingieiSe pun 10 frunze de dafin într-o cană de apă clocotită. Se lasă la răcit, după care se fac gargară şi clătiri ale gurii cu acest preparat. Trata­mentul este mai efi­cient dacă este repetat de trei ori pe zi.
  • Gripă,  bronşită. Se pun cojile de la o portocală şi 4 frunze de dafin într-un litru de apă. Se lasă la ma­cerat 4 ore, după care se filtrează totul şi se bea pe stomacul gol în mai multe reprize (în loc de apă). Acest pre­parat scade febra, eli­mină durerile de cap şi ne ajută să ne refacem rapid.
  • Nevralgii. Se aplică la locul durerii o compresă îmbibată cu ulei cald de dafin sau se face o compresă cu decoct mai concen­trat de dafin. Se pot pune şi câteva cuişoare zdrobite, pentru că au în com­poziţia lor anestezină.
  • Transpiraţie ex­cesivă la palme şi picioare. Se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de apă. Lăsaţi să se răcească şi când preparatul este călduţ, înmuiaţi-vă tălpile sau palmele pentru câteva minute. Tratamentul se repetă o dată pe zi, în special vara.
  • Normalizarea nivelului glicemiei când nu este prea mare. Se pun 10 frunze de dafin în 500 ml de apă şi se fierb la foc mic timp de 15 mi­nute. Lichidul, îm­preună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă 2 ore, după care se împarte în 3 porţii egale, care ajung pentru 3 zile. O porţie se consumă de-a lungul a 12 ore, în doze mici, altfel poate provoca hemoragie in­ternă. După o săptă­mână de pauză, se beau celelalte 2 porţii, pe parcursul a 2 zile. În zilele de tratament se respectă dieta vegetariană.

Tratamentul se poate face doar o singură dată pe an şi consul­tând medicul curant în prea­labil. Atenţie: Deoarece în doze mari este vomitiv, dafinul trebuie pus în cantităţi mici în mâncare, fiindcă s-ar putea să con­sumaţi hrana cu plăcere, dar să o daţi afară imediat. Există persoane care nu suportă (tot din cauza efectu­lui său vomitiv) nici cantităţi mici de dafin; în cazul lor, mâncarea va fi pregătită fără dafin.

  • Unguent din fructe şi frunze de dafin – 3-4 linguri frunze sau fructe mărunţite se lasă 24 de ore în 200 g untură proaspătă de porc nesărată. Se încălzeşte apoi pentru a se topi şi se strecoară. Cu acest unguent se pot face aplicaţii externe, în cazul paraliziei sau al durerilor reu­matismale.