Terapie cu apa vie si apa moarta

Între tainele pe care le ascunde apa se pare că se găsesc şi secretul longevităţii, şi cel al morţii premature, şi nu în­tâmplător în poveştile populare se fac referiri la apa tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de sfârşit.

Multe lucruri misterioase se ascund în această apă. O parte dintre acestea ne sunt încă necunoscute, iar pe altele nu sun­tem încă în măsură a le înţelege şi a le justifica. De exemplu, faptul că apa din corpul sugarilor este alcalină, iar cea din corpul bătrânilor este acidă a deschis calea unor cercetări de mare interes.

În ultimul timp, studiul apei pare a fi o prioritate, atât pen­tru lumea ştiinţifică, industria medicamentelor şi a produse­lor cosmetice, cât şi pentru cercetările medico-farmaceutice.

Prof. dr. Ion Mânzatu, care a studiat aproape 30 de ani proprietăţile apei, a reuşit să obţină „apa structurată”, care se foloseşte cu succes atât în domeniul cosmeticii, cât şi în cel farmaceutic. Apa, trecută prin diferite câmpuri magnetice sau electrice, dobândeşte calităţi extraordinare, care se manifestă fie prin inhibarea, fie prin stimularea proceselor biologice.

Prin utilizarea apei „structurate” se obţin remarcabile ame­liorări în diferite boli mai uşoare sau mai grave, chiar şi în cancer, şi se întârzie procesul de îmbătrânire. Ea poate fi utilizată cu succes şi în alte domenii de activitate, amintind aici numai de agricultură, unde grăbeşte germinarea se­minţelor, aduce un spor de greutate cerealelor, legumelor, fructelor şi animalelor, crescând în acelaşi timp imunitatea. Dar în acest subcapitol ne vom ocupa de «terapia cu apă vie şi apă moartă», prezentând şi o metodă de obţinere simplă.

Obţinere şi proprietăţi

Terapia cu apă vie şi apă moartă constă în utilizarea celor două produse rezultate din electroliza apei:

1. Apa vie – cea alcalină, cu efect pozitiv şi stimulator – se obţine la polul negativ (catod);

2. Apa moartă – cea acidă, cu efect negativ şi distrugă­tor, anihilator – se obţine la polul pozitiv (anod).

Se cunoaşte faptul că, dacă se efectuează electroliza unui lichid neutru chimic, cum ar fi apa, atunci în jurul anodului se va forma un mediu acid, iar în jurul catodului un mediu alcalin.

Prin decuplarea curentului, întregul lichid devine din nou neutru, mediile formate în jurul electrozilor amestecându-se datorită mişcării termice a moleculelor.

Baia electrolitică se poate despărţi în două părţi printr-un perete semipermeabil, în cazul cel mai simplu cu un material din foaie de cort sau o ţesătură de prelată, separând spaţiul anodic de cel catodic.

Aceasta nu este ceva nou; de mult timp se cunosc elec­trolizele cu diafragmă, unde un asemenea perete nu permite să se amestece între ele produsele electrolizei.

Utilitate

Apa este inofensivă prin consumare şi nu numai că vin­decă boala, dar şi normalizează activitatea întregului orga­nism.

Apa îşi păstrează proprietăţile sale pe timpul distilării, iar aburul rezultat în urma fierberii ei este de asemenea activ.

Apa vie (negativă) consumată de oameni determină dez­voltarea ţesuturilor sănătoase şi însănătoşirea celor vătămate, iar dacă e consumată de către animale se înregistrează o ra­pidă creştere a lor.

Apa moartă (pozitivă) consumată de oameni conduce la distrugerea bacteriilor, iar utilizată în agricultură provoacă distrugerea mucegaiurilor, a diferiţilor dăunători, a păduchi­lor de pe frunzele copacilor.

Pregătirea apei vii şi a apei moarte prin electroliza apei se poate efectua şi cu ajutorul unui aparat care poate fi con­struit în acest scop şi care se compune din:

– 2 electrozi din tablă de oţel inoxidabil, fixaţi paralel pe un suport (mâner) electroizolant, la o distanţă de 35 mm unul faţă de altul;

– 1 cordon electric prevăzut la un capăt cu ştecăr pentru 220 V, iar celălalt capăt se leagă la cei 2 electrozi;

– la unul din electrozi se montează o diodă (D.215, D.231, D.242, KT-402 A, D-25 N 1245, D.10F-1027);

– un vas de sticlă;

– un săculeţ impermeabil din foaie de cort sau din prelată.

În cazul în care se va folosi drept vas un borcan de circa 800 ml, dimensiunile electrozilor pot fi de 150 x 40 x 1 mm (grosimea putând fi de la 0,5 până la câţiva mm); mânerul izolant 150 x 35 x 10 mm; săculeţul cu diametrul de 60 mm şi înălţimea de 130 mm, în care caz materialul croit poate fi de 150 x 200 mm.

Pentru obţinerea apei vii şi a apei moarte se procedează astfel:

– se aşează săculeţul în borcan;

– se umplu săculeţul şi borcanul cu apă la acelaşi nivel, până la 3-4 cm sub gura borcanului;

– se introduc electrozii în apă, anodul (cel cu dioda) în să­culeţ, catodul în borcan;

– se introduce ştecărul în priză pentru 5-7 minute cel mult;

– se scoate ştecărul din priză, apoi electrozii din apă;

– se scoate săculeţul şi se goleşte apa moartă într-un vas;

– se umple din nou săculeţul cu apă potabilă şi se intro­duce din nou în borcan (apa din borcan nu se goleşte, rămânând la a doua electroliză);

– se introduc electrozii în apă ca şi la prima electroliză, se introduce ştecărul în priză pentru 5 minute, apoi se scoate din priză, se scot electrozii din apă, se scoate săculeţul din borcan şi se goleşte apa din borcan (apa vie) în alt vas.

Apa din săculeţ (apa moartă) are o nuanţă gălbuie şi miros de apă acidă – cu pH 5.

Apa din borcan (apa vie) e un lichid alb – apă alcalină, cu pH până la 10.

ATENŢIE

Nu agitaţi electrozii când ştecherul este în priză.
Deoa­rece construirea şi manevrarea acestui tip de aparat artizanal prezintă risc de electrocutare dacă nu sunt luate toate măsu­rile de precauţie, trebuie apelat la persoane de specialitate, care să asigure preîntâmpinarea oricărui pericol, prin mij­loace speciale.

Articole recomandate, in celelalte sectiune ale sitului: