Eram tipul de persoana care credea ca fara dulciuri nu am nici un pic de energie si ca ceaiul sau cafeaua fara zahar nu au nici un gust si nici un rost. Numai ca, la un control de rutina, medicul meu de familie s-a incruntat usor asupra rezultatelor la analize si m-a anuntat grav:

-Cred ca aveti un inceput de diabet.

Pana acasa m-am tot luptat cu ideea ca un inceput nu inseamna ca am boala si, faptul ca nu mi s-a dat inca tratament, imi mai da timp pentru placerile mele nevinovate. Dar in fata blocului m-am intalnit cu fetita mea cea mai mica. Ea nu stia ce era in mintea mea si in buletinul meu de analize, doar si-a incolacit ca de obicei manutele in jurul meu. Atunci abia mi s-a luat un val de pe ochi. Nu era vorba doar de mine. Moni si fratiorii ei mai aveau nevoie de un tata inca mult timp.

Asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis sa incerc macar o luna. Iata mai jos experienta mea din timpul acestor 4 saptamani:

Saptamana 1

Am crezut ca prima zi fara zahar era mizerabila, dar ziua a doua a fost si mai rea. Ma gandeam numai la dulciuri. Am evitat cafeaua zilnica tocmai din convingerea ca nu va avea nici un Dumnezeu. Parca unde ma intorceam prin casa dadeam de o bomboana a copiilor sau de ceva dulce in frigider. Am iesit la cumparaturi tocmai sa nu mai stau inauntru si pe rafturi cine credeti ca ma asteptau? Tentatii dulci si aratoase. Am reusit cu greu sa trec de primele zile, sa nu mai vorbim de saptamana 1.

Ma simteam batran, obosit si cu dureri de cap continue. Chiar si in visele mele mancam dulciuri sau puneam lingurite incarcate cu zahar in cescuta. Aveam adevarate simptome de sevraj. Am inceput sa-mi pun la indoiala propria nebunie. De ce mi-am facut asta?

Saptamana 2

In ziua a opta, parea sa se intample un miracol. Imi mai doream ceva dulce dar nu m-am mai simtit ca o persoana nebuna. Am reusit sa trec de criza de dupa-amiaza, cand, in trecut, ma serveam cu o gustare plina de zahar pentru a-mi stimula energia. In loc de asta, am incaput sa consum cate o ceasca de ceai verde. Da, era oribil neindulcit, nu o sa va mint, dar isi facea treaba- imi dadea energie imediat dupa consumare si dura pana seara.

Dificultatea a venit cand colegii de birou au sarbatorit o zi de nastere, cu un tort. Si cu acel fel de prajituri cu glazura delicioasa, grozav de dulce. Sa rezist la ele nu a fost usor, si mi-am mai atras si glumele lor rautacioase, pentru ca nici unul nu dadea postului meu de zahar sanse de reusita. Dar am servit doar un strugure mare (multumesc Domnului ca au avut si fructe) si mi-am mai pus o cana plina de cafea fara zahar. Cam amara dar nu am murit…

Saptamana 3

Undeva intre saptamana a doua si saptamana a treia, am observat o schimbare dramatica a starii mele de spirit. M-am simtit fericit! Nu ma mai gandeam mereu la zahar si am reusit sa ma concentrez cu adevarat la lucru- era ca si cum un nor gros mi s-a ridicat de pe creier. Am citit o data un studiu despre consumul de zahar in care expertii spuneau ca poate face consumatorii sa se simta deprimati, putand provoca inflamatii cronice care influenteaza negativ functionarea creierului. Atunci nu i-am dat crezare dar acum intelegeam ca aveau dreptate.

Ridicarea dispozitie si imbunatatirea generala a functionarii creierului au fost foarte motivante – daca tortul ar fi aparut acum, ultimul lucru pe care as fi dorit sa-l fac ar fi fost sa imi tai o felie. Nu era decat o felie de tristete, spun acum.

Saptamana 4

Dupa patru saptamani fara zahar, pantalonii au inceput sa imi fie largi. M-am cantarit si scazusem aproape sase kilograme! Nu ma asteptasem la asta. Cand m-am barbierit am vazut ca si pielea mi se schimbase, nu mai avea culoarea aceea cenusie, tenul imi era mai hidratat si stralucitor. Sotia mea s-a indragostit iarasi de mine si cred ca asta a fost punctul forte al saptamanilor de exil in lumea fara dulciuri.

Dormeam mai bine, si asta pentru ca nu mai aveam obiceiul sa ma strecor in bucatarie dupa o gustare dulce la miezul noptii. Aparent, consumul de zahar inainte de culcare creste hormonii de stres care duc la probleme de dormit. Nu stiam asta inainte de a lua decizia de a renunta la zahar, dar cu siguranta este adevarat. Observasem schimbarea in bine cu somnul chiar in saptamana a doua. Altceva, care poate sau nu sa fie legat de oprirea zaharului, este ca nu am luat gripa de la birou, desi mai toti colegii mei s-au imbolnavit. In trecut, daca cineva venea la munca racit, in mod inevitabil eram si eu doborat.

Rezultatele dupa cele 4 saptamani?

Ca sa sumarizez, dupa patru saptamani fara zahar, am pierdut in greutate, m-am simtit mai fericit si mai concentrat, aveam mai multa energie ca niciodata, dormeam mai bine si pielea mea a intinerit cu vreo 10 ani. Plus bonusul cu sotia…

Am hotarat sa nu ma mai reintorc niciodata unde am fost? Mai ales ca si nivelul de zahar din sange mi-a scazut, fapt confirmat de analize, si chiar vreau sa ramana asa. In plus am dobandit o intelegere mai buna a moderatiei si a importantei sanatatii mele.