Terapia prin alimentatie naturala

(Adaptare după lucrarea Să folosim puterea de vindecare a alimentelor noastre a medicului Ernst Schneider).

,,Omul nu trebuie doar să se roage la Dumne­zeu pentru sănătate şi viaţă lungă, ci să-şi folo­sească şi spiritul pentru a găsi şi a explora comorile pe care preabunul Tată le-a pus în natură, ca mijloc de vindecare pentru nenumăratele necazuri ale acestei vieţi”.

Sebastian Kneipp

Cauzele imbolnavirilor

Factorii adverşi sănătăţii, care provoacă majoritatea îm­bolnăvirilor, îşi au originea în îndepărtarea noastră de natură, în obiceiurile şi prejudecăţile impuse de cultura şi civilizaţia contemporană.

Ernst Schneider, în cartea sa Să folosim puterea de vin­decare a alimentelor noastre, clasifică astfel aceste cauze:

a. schimbarea felului de trai, de muncă şi de locuit:

– aport nesatisfăcător de aer curat;

– mişcare redusă sau unilaterală (care foloseşte cu predilecţie doar câţiva muşchi ai corpului);

– relaxare insuficientă;

b. sporirea prin import a accesului la diverse produse no­cive şi la stupefiante;

c. consumul alimentelor preparate termic şi reîncălzite;

d. stresul;

e. schimbările care produc şocuri la nivel psihic şi spi­ritual;

f. schimbările modului de nutriţie.

Pentru a ne face o idee asupra multiplelor consecinţe ale modului de alimentare, să încercăm să aflăm mai întâi ca­racteristicile dominante ale nutriţiei noastre actuale. Acestea sunt:

1. înlocuirea terciurilor de cereale integrale cu pâine şi cartofi;
2. înlocuirea hranei crude cu hrană fiartă sau friptă;
3. înlocuirea alimentelor tari cu alimente moi;
4. înlocuirea sau modificarea alimentelor naturale prin alimente sau adaosuri sintetice;
5. consumul de proteine animale în exces;
6. consumul de grăsimi animale în exces;
7. consumul de sare de bucătărie în exces;
8. consumul în exces de condimente de import şi de chimicale pentru ornamentare şi conservare;
9. aportul insuficient de vitamine şi hormoni vegetali;
10. aportul insuficient de săruri minerale şi substanţe proaspete;
11. aportul insuficient de substanţe excitante ale mu­coasei intestinale (celuloză);
12. aportul insuficient de pigmenţi vegetali (clorofilă) şi fibre vegetale.

Ce efect are o astfel de alimentaţie?

O primă schimbare a modului nostru de nutriţie este, după cum am amintit, înlocuirea terciurilor de cereale inte­grale, de o înaltă valoare nutritivă, cu cartofi şi pâine, solidar răspunzătoare de slăbirea danturii (potrivit afirmaţiilor me­dicului dietetician Werner Kollath).

O a doua schimbare importantă este înlocuirea alimente­lor crude şi proaspete cu alimente fierte sau preparate termic. Însemnătatea acestei schimbări a fost mult timp contestată şi a dus adesea la dezbateri aprinse. Îndeosebi experimentele des­făşurate de dr. Robert Mc. Carrison şi de dr. O. Stiner în pri­vinţa efectelor alimentaţiei preparate termic asupra unor animale au trezit un interes considerabil în rândul cercetă­torilor.

Dr. Mc. Carrison a hrănit maimuţe cu hrana lor obiş­nuită, dar pregătită în autoclavă. Urmarea a fost degenerarea glandelor, apariţia unor ulcere stomacale şi duodenale, in­flamarea intestinului gros şi în cele din urmă moartea.

Dr. O. Stiner a hrănit cobai cu hrana lor obişnuită sănă­toasă, dar pe care a fiert-o în autoclavă. Animalele au căpătat carii dentare, au manifestat o degenerare a glandelor salivare, guşă, anemie, scorbut, iar unele au făcut chiar cancer pul­monar. Când a adăugat la aceste alimente fierte şi 10 ml de lapte pasteurizat, animalele s-au îmbolnăvit şi de artrită.

Acestea şi multe alte experienţe păreau să dovedească efectele absolut dăunătoare pentru sănătate ale alimentaţiei preparate termic. Nu au lipsit nici reacţiile spontane ale oa­menilor, de genul: „moartea se află în oala de gătit”, „numai alimentaţie crudă”, „gătitul este grandomanie” sau „zdrobiţi dictatura oalei de gătit”.

În ce fel putem privi aceste lucruri în ziua de azi? Folo­sirea oalelor de gătit în bucătărie nu a adus numai pagube, ci şi foloase. Prin procesul de fierbere, un întreg şir de produse naturale au devenit folositoare pentru hrana omului, extin­zând enorm baza alimentară. Gătitul uşurează misiunea sis­temului digestiv de mistuire a hranei. Fără îndoială, se poate atribui oalei de bucătărie o însemnătate deosebită, deoarece a contribuit în mod hotărâtor la mărirea spaţiului vital şi, prin aceasta, la dezvoltarea culturilor.

Exagerarea înlocuirii hranei crude cu alimente pregătite la foc aduce cu toate acestea şi o serie de dezavantaje. Folo­sirea căldurii distruge nu numai o parte din vitamine, şi anume pe cele sensibile la temperaturi înalte, ci chiar şi enzimele necesare digestiei, iar acestea sunt componente nu­tritive de care nu ne putem lipsi în păstrarea sănătăţii.

Fermenţii (enzimele) din alimentele vegetale crude („vii”, adică active) ajung în intestin şi împlinesc sarcini spe­cifice şi complexe în procesul de digestie. Organismul uman funcţionează optim lucrând cu enzimele conţinute în hrana oferită de natură şi ne răsplăteşte prin eliberarea unei canti­tăţi de energie potrivit calităţii alimentaţiei noastre.

Din cercetările medicale s-a evidenţiat importanţa deose­bită pe care o are pentru metabolism o compoziţie normală a florei intestinale, în care predomină bacteriile anaerobe. S-a stabilit că alimentaţia preponderent carnivoră conduce cu tim­pul la modificarea florei intestinale, cu înmulţirea bacteriilor nocive, care cheltuiesc foarte mult din energia obţinută prin procesele metabolice, ajungându-se la situaţia absurdă ca omul să le alimenteze pe acestea, în loc să se hrănească pe sine.

Introducerea în tratamente a unor bacterii vii, „bune”, este deja o practică medicală, deoarece s-au observat ame­liorări în cazuri de reumatism, eczeme, anemie, ba chiar şi în cancer. Deoarece un metabolism intestinal ce se desfăşoară defectuos face din intestine un adevărat izvor de otrăvuri, re-iese limpede însemnătatea deosebită a unei alimentaţii care să asigure păstrarea sănătăţii. Totuşi, se ştie că o alimentaţie sănătoasă sau o dietă bine aleasă nu au eficienţa aşteptată atâta timp cât flora intestinală nu funcţionează normal.

Legat de aceasta, este interesant de ştiut că una dintre funcţiile bacteriilor intestinale normale este formarea vita­minei K – indispensabilă pentru desfăşurarea rapidă a pro­cesului de coagulare a sângelui – şi că bacteriile intestinale degenerate nu pot îndeplini această sinteză. Dacă din ali­mentaţie lipseşte vitamina K – ce este primită prin zarzava­turi proaspete ca: spanac, varză albă, conopidă şi roşii – , bacteriile normale pot compensa pentru o vreme această lipsă, în timp ce, în cazul bacteriilor intestinale degenerate, apare o lipsă de vitamina K în ficat şi prin aceasta o întârziere a coagulării sângelui sau chiar absenţa puterii de coagulare.

Se ştie astăzi că şi vitamina B12 este un produs al florei intestinale. După absorbţia prin peretele intestinului, aceasta este depozitată în ficat şi îndeplineşte funcţia unei substanţe de maturizare a celulei sangvine. Este bine cunoscută im­portanţa acesteia în tratamentul anemiei şi al oboselii cro­nice.