Intotdeauna am vrut sa am o viata sanatoasa, sa nu ajung des la doctori, sa traiesc mult… de fapt cine nu-si doreste asta? Dar in urma cu cativa ani, cand am schimbat prefixul peste 40, profesia sedentara de contabila, stresul cu cei 2 copii acum adolescenti, lipsa de miscare, mancatul pe fuga si seara tarziu si-au spus cuvantul. Nu mai aveam de mult silueta mea de invidiat, aveam migrene, probleme digestive si colesterolul a atins niveluri ametitoare.

M-am hotarat sa fac ceva si mai intai am incercat diverse pastile de slabit, apoi am inceput sa ma interesez de cure de slabire. Am testat cateva si parca nu aveau nici un efect, iar durerile de stomac si aciditatea mi s-au agravat chiar.

Intr-o zi am intalnit o fosta colega de facultate. Lucra acum la o banca, era cam de aceeasi varsta cu mine, dar arata trasnet. Am intrebat-o secretul si mi-a dat adresa unui specialist, nutritionist sau de fapt nu am inteles bine ce specialitate avea. Desigur ca am mers la el cu prima ocazie. Acesta nu dadea consultatii private ci m-a chemat intr-un grup. Se declara a fi un fel de instructor, de invatator al lor.

Este adevarat ca prima intalnire m-a cam speriat. Era un amestec de yoga, spiritualitate si dieta vegetariana. Am plecat dezamagita dar aveau acum datele mele de contact si persoane din grup au inceput sa ma sune: ce parere am, daca am nevoie de mai multe explicatii, cand mai merg la intalniri.

Singurul lucru care m-a atras a fost insistenta lor, parea ca le pasa, nu era doar un program in care plateai si gata. Si apoi nu cred ca avea vreunul mai mult de 60kg, fie femeie sau barbat si in fond asta era si scopul meu. M-am dus din nou. Am inceput sa recit mantre pentru slabit si am renuntat la carne. Mi-a fost greu vreo 2-3 saptamani dar mai apoi m-am obisnuit. Parca aveam mai multa energie ca niciodata. Am scos apoi lactatele si ouale. Cu lactatele mi-a fost cel mai greu, obisnuiam sa iau iaurturi la serviciu. Le-am inlocuit cu produse din soia, cocos si alte variante vegetariene, deloc ieftine. Dar faptul ca incepusem sa slabesc, parca m-a orbit la orice altceva.

Mai intai am avut probleme cu fata mea. Am facut un tort la aniversarea ei de 15 ani si, pentru ca nu mai gustam nimic cu lapte, smantana, am pus din greseala sare de lamaie in frisca, in loc de zahar vanilat. Cred ca am incurcat cutiile. S-a facut de pomina in fata invitatilor si nu mi-a mai vorbit o luna. Apoi m-a abordat intr-o zi sotul. A venit obosit de la lucru si a deschis frigiderul. L-a inchis inapoi enervat:

-Mai gasesc altceva de mancare in casa asta inafara de fasole si varza?

A iesit in oras, trantind usa si s-a dus sa-si ia ceva de la fast-food-ul din colt. Aveam cam 3 luni de dieta. Ma simteam mai bine, scazusem 7 kg si aveam vreo 12 prieteni noi din grup cu care imi placea sa petrec timp. Aproape pe nesimtite nu imi mai facea placere sa gatesc ceva cu carne sau nevegetarian pentru familia mea. Si cu siguranta ei nu erau fericiti cu asta.

Dupa 5 luni nici nu mai voiam sa ating carnea, ouale, nimic din ce nu mai consumam. Mi se pareau murdare, le detestam si am incercat sa-mi conving si pe ai mei sa renunte la ele.

-Nu ma intereseaza dieta ta stupida, mi-a replicat sotul taios. Nu te vezi ca numai despre asta vorbesti? Daca te ajuta, respect asta, dar nu mai impuia capul la toti! Lasa oamenii sa aiba propria alegere!

Acesta a fost doar inceputul certurilor. In 2 luni ne-am certat cat in cei 17 ani de casnicie la un loc. Copiii nu mai ieseau din camere cand veneam eu acasa. Nu stiam ce sa fac. Am intrebat in grup si mi-au spus cu termeni foarte spirituali ca cei din familie nu au ajuns la inaltimea aceea a purificarii si a cunoasterii, ca nu au cum sa ma inteleaga, si ca nu trebuie sa ma las influientata de ei. Si majoritatea afirmau ca au trecut prin situatii similare. Asta m-a incurajat si am hotarat sa nu renunt. Am mers acasa si le-am spus ca nu mai pot gati pentru ei decat vegetarian si daca vor altceva, sunt destul de mari sa isi faca. Mi-am cumparat si vase separate, parca si gandul ca se gatea carne in ele imi facea rau.

La aproape 1 an de la inceputul dietei mele faimoase, devenisem un strain acasa dar eram din ce in ce mai populara in grup, iar multi colegi si prieteni ma apreciau pentru vointa cu care am reusit sa slabesc 15kg, chiar ma invidiau. Lucrurile aveau insa sa o ia razna foarte curand.

Picatura declansatoare a fost cand am ajuns acasa si am facut soc vazandu-l pe fiului meu ca prajea carnati in cratita mea. Pur si simplu i-am luat-o din mana si i-am aruncat carnatii cu totul cu ulei la cos.

-Alta nu ai putut gasi sa gatesti, neghiobule? i-am strigat.

La tipetele mele au aparut repede si fata si sotul. A iesit un mare tam-tam si pe atunci nu intelegeam cat de mult imi raneam familia cu atitudinea mea. Sotul m-a acuzat ca am aderat la o secta care m-au spalat de creier si ca nu mai am deloc grija de familie, ca tot salariul e doar pentru mine si fandoselile mele alimentare, ca am devenit o „egoista ordinara”. Seara am gasit usa de la dormitor incuiata pe dinauntru si am dormit ghemuita si frustrata pe sofa noastra cu doua locuri din sufragerie.

Dupa inca 3 astfel de nopti si o tacere adanca atunci cand intram in casa, am mers la grup si le-am cerut ajutorul. Toti m-au sfatuit sa ma mut o vreme, o tipa mi-a oferit chiar o camera gratuit la ea. A fost inceputul sfarsitului. Nu stiam ca in casa ei mai stateau doi tipi din grup: unul gay si instructorul, divortat de 6 ani. Daramata si dezamagita de familia in care investisem atatia ani, nu mi-a fost greu sa alunec si mai jos pe panta si sa incep o relatie cu instructorul. Ma simteam frumoasa, dorita, implinita, cu toate obiectivele atinse si nimic altceva nu mai conta.

Mai intai au aflat cei de la serviciu, apoi si sotul. Mi-a trimis prin posta citatie pentru divort. M-a cutremurat putin decizia lui, am incercat sa vorbesc cu copiii, dar mi-au replicat taios ca nu vor sa mai aiba o mama ticnita.

Vreti sa aflati continuarea povestii mele de “succes” cu acest regim trasnet? Am 47 de ani, divortata de 5 ani. Idila mea si toata legatura cu grupul s-a sfarsit doar la 2 ani dupa ce mi-am parasit familia. Facusem atunci un ulcer perforat. Medicul mi-a spus ca lipsa anumitor substante din organism l-au slabit foarte mult, ca daca nu reincep sa mananc normal si sa mai iau in greutate, nu ma poate opera. Nu l-am ascultat, am mers pe varza si alte chestii naturiste dar am ajuns la urgente cu hemoragie interna severa. Aveam doar 55 de kg (170cm) dar nu realizasem ca imi puneam viata in pericol. M-a operat si mi-a extirpat cam jumatate din stomac si o parte din intestin. Nu m-a vizitat si nu m-a ajutat nimeni din grup, doar mama si sora mea au venit, si la externare m-au luat la ele.

Se pare ca m-am trezit insfarsit dar acum am pierdut totul- sotul, copiii, casa, sanatatea si serviciul (nu-mi placea cum ma priveau colegii dup-a divort si mi-am dat demisia). Am o multime de datorii de la spitalizare si tratamente, ma tratez si in privat la un psiholog pentru anorexie si alte sechele datorate aventurilor mele.

Sfatul meu este sa nu va lasati, ca mine, atrasi de diete extreme, sa puneti pe primul plan familia, copiii si sa va feriti de grupuri dubioase care pretind ca sunt superiori altora prin ceea ce fac sau gandesc. In fond, frumusetea vine din interior iar eu platesc scump faptul ca am uitat asta…