Rochiţa rândunicii, un laxativ puternic

Rochiţa rândunicii – Convulvulus arvensis  cunoscută şi sub de­numirea de volbură, este o plantă căţărătoare, care poate ajunge până la doi metri, are flori albe sau uşor roz, fără par­fum, creşte foarte re­pede, sufocând adesea plantele agricole. Dăunătoare pentru agricultură, planta este de un real folos în medicina naturistă, fiind un excelent laxativ naturist, un remediu antitusiv, dar şi unul îm­potriva ulcerului gas­tric.

De asemenea, rochiţa rândunicii are efecte benefice asupra afecţiunilor pielii, în depresie, bronşită, scorbut, herpes bucal şi în anumite tipuri de alergii.

În luna aprilie, două plante ne reţin atenţia cu pro­prietăţile lor terapeutice: rochiţa-rândunicii (sau volbura) şi călinul. Ceaiurile şi tincturile realizate din aceste plante combat o multitudine de afecţiuni.

De la volbură se utilizează, în scop me­dicinal, întreaga plantă – rădăcini, frunze, flori şi ramuri. Se culege în lunile aprilie-mai, când planta este foarte bo­gată în principii ac­tive. Se ţin cure cu ceai de rochiţa rându­nicii, de la 15 zile la o lună, timp în care se bea în fiecare dimi­neaţă câte o cană de ceai.

• Infuzia de rochiţa-rândunicii se obţine dintr-o lin­guriţă cu vârf de plantă uscată şi mărunţită la 250 ml de apă clocotită, planta fiind infuzată timp de zece minute, după care ceaiul se stre­coară, se îndulceşte cu puţină miere şi se bea cald, cu înghiţituri mici, pe parcur­sul a 10-15 minute.

Pen­tru a benefi­cia de un efect cât mai puternic, este bine să se ţină şi un regim alimentar în funcţie de fiecare boală în parte. Ceaiul este re­comandat în tusea con­vulsivă, iar amestecat cu suc proaspăt de car­tofi – 200 ml, se folo­seşte în tratamentul ulcerului gastric.

Reţineţi!

Rochiţa-rândunicii se utilizează şi extern, pen­tru tăieturi, furuncule, răni şi arsuri, sub formă de cataplasme sau de pulbere aplicate pe locul afec­tat.

Pulberea de volbură se obţine prin măcinarea, în râşniţa de cafea, a rădăcinilor uscate. Se râşneşte atât cât se consumă în 14 zile, perioadă după care planta îşi pierde din proprietăţi. Din pulberea de rochiţa rândunicii se ia câte o lingură pe zi, ameste­cată cu miere de al­bine, în scop laxativ şi antihemoragic, pentru a combate tusea şi în dischienziile biliare.

Frunzele proas­pete ale plantei se pun pe tăieturi ori pe furuncule, pentru a opri sângerarea. Mai mult, frunzele de ro­chiţa-rândunicii vin­decă rănile produse de arsuri, grăbesc coace­rea furunculelor şi aju­tă la vindecarea negilor.

Tinctura de rochiţa-rândunicii se prepară din 20 g de plantă uscată în 100 ml de alcool de 70 de grade, lăsat totul la macerat timp de zece zile. Se iau 3-4 linguri pe zi, îndulcite cu miere, prima lingură luându-se dimineaţa . pe stomacul gol, ur­mătoarea la micul dejun şi ultima seara, înainte de masă. Tinc­tura face minuni în ulcerele gastrice.