Modalitati naturale de a reduce colesterolul

Factorii de risc pentru ateroscleroza:

•  valorile ridicate ale grăsimilor din sânge (lipoproteinele cu densitate mică, trigliceridele)
•  valoarea scăzută a lipoproteinelor cu densitate mare
•  hipertensiunea arterială
•  fumatul
•  supraponderalitatea
•  sedentarismul
•  diabetul
•  valoarea ridicată a acidului uric

Care sunt valorile unei tensiuni arteriale normale?

Tensiunea arterială normală ar trebui să nu depăşească, indiferent de vârstă, 140/90 milimetri pe coloana de mercur. Valoarea tensiunii arteriale a individului este expresia aducerii în relaţie a valorii „sistolice”, în exemplul nostru 140, cu valoarea „diastolică”, adică 90. Inima, care este în fond un muşchi, trimite sângele în circuitul sangvin printr-o mişcare ritmică de pompare, de contracţie şi relaxare a sa. Atunci când inima se contractă, deci în sistolă, ea trimite sânge în aortă. Forţa cu care sângele este pompat în aortă, reprezintă valoarea sistolică a tensiunii arteriale. Următoarea mişcare a inimii este cea de dilatare a sa, momentul în care inima se umple din nou cu sânge, valva dintre aortă şi atriu fiind închisă. Sângele pompat de inimă în aortă ajunge la diferitele organe ale organismului, timp în care, tensiunea în artere scade. Această tensiune scăzută reprezintă valoarea diastolică a tensiunii arteriale a unui individ. Concluzionând, putem spune că, în organism avem continuu o alternare între presiunea mare, sistolică şi cea mică, diastolică. Valoarea presiunii diastolice consider că este mai importanţă pentru că indică tensiunea arterială sub care se află tot timpul circuitul sangvin.

Pentru a rămâne în continuare la factorii de risc legaţi de ateroscleroză, de ce este fumatul atât de periculos?

Fumatul favorizează apariţia aterosclerozei, cu precădere atunci când valoarea nivelului lipoproteinelor cu densitate mică este ridicată. Fumatul influenţează acest tip de colesterol pe care-l face deosebit de atractiv pentru anumite celule denumite celule macrofage şi care participă la formarea acelui,,strat spongios” de care vă vorbeam. Ele sunt acelea care preiau lipoproteinele cu densitate mică modificate prin influenţa fumatului şi le transformă în celule „spongioase”. Privite la microscop aceste celule ne apar, datorită puzderiei de picături de grăsime, ca şi cum ar fi umplute cu băşici de spumă. După ce aceste celule se suprasaturează şi mor, ele rămân ancorate de pereţii arterelor formând acele straturi de care aminteam mai devreme.

Este adevărat că fumatul pasiv este la fel de dăunător ca cel activ?

În ceea ce priveşte acest subiect şi legat strict de cazul aterosclerozei, specialiştii nu au ajuns încă la o concluzie unanimă şi aceasta în primul rând datorită faptului că intoxicaţia prin fumatul pasiv este încă greu de măsurat. Apoi mai sunt şi alţi factori, ca de exemplu mărimea încăperii în care se fumează şi în care stă fumătorul pasiv, gradul ei de aerisire şi aşa mai departe. Culmea este totuşi că fumătorii pasivi, care au stat 10-15 ani în încăperi foarte viciate de către fumători, sunt, statistic vorbind, de două ori mai predispuşi la cancer pulmonar decât alţi nefumători. Atunci când un nefumător este agresat de fumul de ţigară al părinţilor, prietenilor, sau al colegilor de muncă, riscul de a face cancer pulmonar creşte cu până la o dată şi jumătate. S-a dovedit deja că fumatul pasiv creşte în bună măsură şi riscul de ateroscleroză şi riscul de a face un infarct de miocard.

Cei ce slăbesc îşi normalizează astfel şi nivelul de colesterol?

Da, în general, da. Odată cu creşterea în greutate, creşte şi nivelul lipoproteinelor cu densitate mică din sânge, iar nivelul lipoproteinele cu densitate mare scade. Acest raport se normalizează din nou atunci când slăbim.

În cazul în care, însă, există o disfuncţie severă metabolică, determinată genetic, atunci o scădere în greutate nu schimbă substanţial nivelul grăsimilor din sânge. Cu toate acestea trebuie, totuşi, spus că, pentru a determina cu o cât mai mare acurateţă un diagnostic şi pentru a putea interveni cu un tratament cât mai adecvat, cu şanse cât mai mari de prevenire a unor boli, sau de diminuare a efectelor acestora, este recomandabil ca pacientul să ajungă în primul rând la o greutate normală.

Persoanele slabe trebuie sau nu să fie preocupate de nivelul lor de colesterol din sânge?

Există şi persoane slabe al căror nivel al colesterolului în sânge este extrem, periculos de ridicat. De obicei în aceste cazuri este vorba de grave disfuncţii metabolice condiţionate genetic. Dar mai există şi cazul persoanelor care au o greutate corporală normală, dar care datorită deprinderilor lor greşite de alimentaţie dezvoltă un nivel ridicat al lipoproteinelor cu densitate mică din sânge.

În cazul acestor pacienţi o simplă schimbare a ponderii diferitelor alimente în meniul zilnic poate aduce rezultate remarcabile în ceea ce priveşte readucerea la valori normale a nivelului colesterolului din sânge. Din păcate, în cazul pacienţilor al căror nivel al colesterolului este ridicat având ca punct de pornire o disfuncţie metabolică moştenită, rar se poate obţine o îmbunătăţire a nivelului lipoproteinelor cu densitate mică numai printr-o simplă schimbare a deprinderilor de alimentaţie, deoarece acestor persoane le lipsesc anumite proteine importante necesare dezintegrării colesterolului.

Stresul influenţează nivelul lipoproteinelor cu densitate mică?

În această privinţă există în lumea cercetătorilor păreri diferite, ba chiar şi rezultate contradictorii ale cercetărilor făcute. Cu certitudine, la ora actuală, se poate spune numai că nu lipoproteinele cu densitate mică sunt principalele vinovate de declanşarea unui afecţiuni cardiovasculare făcute pe fond de stres. Există evident alţi factori cum ar fi hipertensiunea arterială, sau tahicardia care, în condiţii de stres, măresc riscul declanşării unor tulburări cardiovasculare.

Ce sunt trigliceridele? Sunt şi ele ,,rele”?

Unde există colesterol, acolo există şi trigliceride. Ele sunt parte componentă a lipoproteinelor, a acelor combinaţii de grăsimi şi proteine care transportă colesterolul şi alte grăsimi în sânge.

Din punct de vedere chimic, trigliceridele sunt de fapt grăsimile din sânge. Ele se compun din acizi graşi, principalii purtători ai energiei organismului. Rolul lor în dezvoltarea aterosclerozei nu este la fel de bine conturat ca în cazul colesterolului, valoarea trigliceridelor oscilând pe parcursul unei zile extrem de mult, în timp ce valoarea colesterolului rămâne practic constantă.

Trigliceridele devin deosebit de periculoase pentru vasele sangvine atunci când apar împreună cu lipoproteine cu densitate mică şi când sunt transportate în particule, care deja se găsesc în procesul de dezintegrare, ajung să se acumuleze în sânge ca produse intermediare. Un nivel ridicat al trigliceridelor creşte şi pericolul unei inflamări a pancreasului.

Cum ajung trigliceridele în organismul nostru?

Asemănător cu colesterolul: pe de-o parte organismul şi le produce singur, pe de altă parte le introducem noi în organism prin grăsimile conţinute în hrană. Trigliceridele ajunse în organism sunt disociate de către celulele intestinului în acizi graşi şi glicerină şi sub această formă, „ambalate” în molecule de transport ajung în circuitul sangvin.

Ele sunt cei mai importanţi purtători ai energiei pe care o preluăm din hrană.

Care sunt alimentele în care sunt prezente aceste vitamine?

Vitamina A se formează din provitamina caroten care, la rândul ei, este conţinută în morcovi, tomate, broccoli, în ardeiul gras şi în multe alte legume.

Vitamina E se găseşte în cantităţi însemnate în uleiurile vegetale cum ar fi cel de soia, de floarea soarelui, cel din germeni de grâu, sau de porumb, dar şi în anumite cereale integrale, nuci sau diverse legume. Vitamina C este prezentă în cantităţi apreciabile în citrice, mere, kiwi şi legume ca broccoli şi ardeiul gras.

Aş mai dori, aici, acum, tot legat de tema vitaminelor, factor de apărare împotriva aterosclerozei, să menţionez încă un lucru şi anume: cunoaştem faptul că un nivel ridicat al valorii homocisteinei (un produs intermediar, rezultat al descompunerii aminoacidului denumit metionină) poate declanşa procesul de ateroscleroză, prin acţiunea ei directă asupra pereţilor vaselor. Analizele făcute unor pacienţi deja suferinzi de ateroscleroză au demonstrat acest lucru. Nu trebuie însă să intrăm în panică deoarece, printr-un consum ridicat de vitamine, în special vitaminele B₆, B₁₂ şi acid folic, nivelul valorii homocisteinelor poate fi scăzut considerabil şi astfel poate fi contracarată acţiunea lor nocivă.

Ce sunt flavonoizii?

Flavonoizii fac parte din familia polifenolilor şi, astfel, aparţin grupei substanţelor vegetale secundare. Sunt antioxidanţi naturali şi de aceea se recomandă a fi consumaţi de către persoanele care manifestă dereglări metabolice.

Care alimente anume conţin flavonoizi?

În principal fructele, legumele şi condimentele, dar şi vinul şi ceaiul. Există diferite grupe de flavonoizi. În general, zilnic consumăm, de fapt inconştient, nu, odată cu legumele şi fructele care fac parte din meniul nostru, aproximativ 26 de miligrame de flavonoizi. Dacă am consuma zilnic, conştient, de data aceasta, mai mulţi flavonoizi, doar mâncând mai multe legume şi fructe proaspete, atunci, aşa cum au dovedit cercetările microbiologice, ne-am apăra cu mult mai bine de ucigaşul infarct de miocard.

Foarte des auzim că unele alimente, sau băuturi, că, de exemplu, vinul roşu, ceaiul verde şi cel negru, usturoiul, ceapa, sau citricele au capacitatea de a scădea nivelul colesterolului. Cât adevăr există în aceste afirmaţii?

Da, am auzit şi eu astfel de păreri, de exemplu legate de consumul vinului roşu, dar, impresia mea este că în spatele acestor afirmaţii „infailibile” se ascunde, de fapt, un interes comercial, o strategie de piaţă clară. „Paradoxul francez”, adică o rată mai scăzută a aterosclerozei decât în Marea Britanie, cu toate că, atât francezii, cât şi englezii sunt la fel de mari devoratori de acizi graşi saturaţi, a fost, nu o dată, corelat cu consumul zilnic, destul de însemnat, de vin roşu în Franţa. Se afirma, cel puţin de către francezi, că vinul roşu ar conţine substanţe capabile de a scădea nivelul valorii lipoproteinelor cu densitate mică din sânge.

Judecând acum la rece, sigur, vinul roşu este bogat în acizi taninici, flavonoizi şi polifenoli, dar, din păcate aceştia au mai degrabă un efect antioxidant, decât de scădere al nivelului valorii colesterolului. In fond este indiferent dacă se consumă vinuri roşii franceze, sau italiene, sau chiar alte băuturi „energizante”, pentru că, un lucru este cert totuşi şi anume că un consum decent de alcool combate procesul de îngustare al arterelor şi, deci, implicit, joacă un rol în prevenirea infarctului de miocard.

Alcoolul în sine, dar şi procesele metabolice pe care el le determină, au rolul lor în acest proces. În ceea ce priveşte lipoproteinele cu densitate mare, este clar, alcoolul creşte nivelul valorii acestora şi scade, relativ şi puţin, nivelul valorii lipoproteinelor cu densitate mică. Dar, nu vă lăsaţi încântaţi de cele spuse mai sus! Am spus-o şi o voi repeta de câte ori va fi nevoie: da consumului de alcool, dar, atenţie, mare atenţie, doar cu măsură! Bărbaţii să nu depăşească zilnic consumul a trei pahare de vin, iar femeile ceva mai puţin.

Studiile au demonstrat că băutorii de ceai, spre deosebire de băutorii de cafea, sunt mai puţin expuşi riscului de a suferi un infarct de miocard. Cert, acest lucru se datorează cantităţii mari de flavonoizi conţinuţi în ceai care, asemănător celor conţinuţi în vinul roşu. au o acţiune puternic antioxidantă. Dar o scădere a lipoproteinelor cu densitate mică nu s-a constatat la băutorii de ceai. Între băutorii de ceai şi băutorii de cafea există şi o diferenţă clară de temperament.

Băutorii înrăiţi de cafea sunt de regulă şi mari fumători şi, în plus, cafeaua conţine substanţe cum ar fi cafestolul şi caveolul, care favorizează creşterea nivelului colesterolului. Aceste substanţe le preluăm mai cu seamă atunci când cafeaua este preparată „turceşte”, adică fiartă în ibric. Bând cafea filtru cantitatea acestor substanţe nocive se reduce, ele rămânând în bună măsură în filtru.

Se spune despre usturoi că ar avea capacitatea de a preîntâmpina scleroza vaselor şi îmbătrânirea. Cu certitudine, usturoiul conţine o multitudine de substanţe şi, din păcate, nu toate ne sunt cunoscute. Cercetătorii au constatat că în urma unui consum normal de usturoi apar atât creşteri uşoare ale lipoproteinelor cu densitate mică şi ale celor cu densitate mare, cât şi scăderi ale lipoproteinelor cu densitate mică şi ale trigliceridelor.

Usturoiul crud a reuşit, conform unor studii făcute, să scadă nivelul colesterolului din ser până la 18%, dar acest lucru s-a manifestat la un consum zilnic de 15-60 de grame de usturoi, ceea ce corespunde unui număr de 7-28 de căţei! Practic o astfel de cantitate este imposibil de consumat zilnic. Deci, după cum vă puteţi da seama din cele prezentate, usturoiul nu poate fi considerat un aliment miraculos, cum de altfel nu trebuie să ne aşteptăm în general la miracole ca urmare a unei schimbări de deprinderi, sau obişnuinţe alimentare.

Şi ceapa conţine importante cantităţi de flavonoizi, care, aşa cum am menţionat deja, sunt mai degrabă antioxidanţi decât capabili să scadă nivelul valorii lipoproteinelor cu densitate mică.

Citricele, care conţin şi ele flavonoizi, sunt mai importante pentru noi prin cantitatea de vitamină C pe care ne-o pun la dispoziţie, decât pentru cantitatea de flavonoizi. Toate acest alimente nu influenţează direct nivelul valorii colesterolului, nu-l scad în mod direct, totuşi indirect îl influenţează. Cu certitudine că este, din acest punct de vedere, mult mai înţelept să se mănânce o portocală în locul unei felii de pâine cu margarină şi mezel, tartină care absolut sigur va creşte nivelul valorii colesterolului.

Ce influenţă pot avea materiile de balast (fibrele) în combaterea nivelului ridicat al colesterolului?

Alimentaţia noastră conţine atât materii de balast solubile, cât şi nesolubile în apă. Materiile de balast nesolubile în apă trec doar prin intestinul subţire şi ajunse în intestinul gros sunt descompuse de bacterii şi ajută astfel la preîntâmpinarea constipaţiei. Materiile de balast solubile în apă acţionează cu precădere în intestinul subţire. Consistenţa lor împiedică digerarea şi preluarea altor alimente.

Există câteva materii de balast cu un efect cert de scădere al nivelului valorii colesterolului şi acestea ar fi pectina, legumele furajere (mazăre, fasole), tărâţele de ovăz şi psiliumul. Psiliumul, un mucilagiu solubil, este importat în principal din India şi Australia. Cu aproximativ douăzeci de ani în urmă i-a fost descoperită, pe lângă calitatea sa de laxativ uşor şi cea de a putea scădea nivelul valorii colesterolului. De arunci este folosit ca o componentă importantă în amestecurile de cereale care se consumă de obicei la micul dejun.

Psiliumul obligă organismul să producă mai multă bilă, iar corpul nostru pentru a putea produce această bilă trebuie să consume o cantitate mai mare de lipoproteine cu densitate mică. Ca urmare, nivelul valorii lipoproteinelor cu densitate mică scade. Se pare şi că, în afară de această acţiune benefică, psiliumul are şi proprietatea de a împiedica, sau măcar de a întârzia, formarea calculilor biliari.

Cum poate fi influenţat prin alimentaţie un nivel ridicat al trigliceridelor ?

Dacă consumul de alcool se dovedeşte a fi una din cauze, atunci, logic, el trebuie redus drastic. Cei supraponderali vor trebui să slăbească, să mănânce mult mai puţine grăsimi şi să facă mult mai multă mişcare, pentru că astfel fermenţii care descompun moleculele de trigliceridă sunt activaţi. Apoi ar trebui să se analizeze cu atenţie ce tipuri de grăsimi se consumă, pentru că înlocuirea acizilor graşi nesaturaţi cu acizi graşi mono, sau polisaturaţi reduce clar trigliceridele. Dacă nivelul acestora este foarte ridicat, atunci este recomandabil ca dieta alimentară să fie însoţită şi de o cură cu ulei de peşte.

Atunci când schimbarea alimentaţiei se dovedeşte a fi insuficientă pentru a scădea nivelul valorii colesterolului mai există şi alte metode, mai avem şi alte alternative?

Bineînţeles că există medicamentele, dar ele nu sunt o alternativă. O schimbare de regim alimentar se recomandă chiar şi atunci când se urmează un tratament medicamentos! Astăzi beneficiem de existenţa a unei serii întregi de medicamente menite să combată deficienţele cauzatoare ale îmbolnăvirilor. Paleta lor este foarte largă, de la substanţe remanente în intestin, până la medicamente care diminuează, în principal în ficat, producerea de nou colesterol.