Hipertensiunea arteriala

 

Ce defineşte conceptul de „tensiune arterială”?

Atunci când muşchiul inimii se contractă, pompând sângele în vasele sangvine, presiunea este mai ridicată decât atunci când muşchiul inimii este relaxat. Logic, nu? Deci, cu fiecare bătaie a inimii presiunea oscilează în vasele sangvine între o valoare ridicată şi una scăzută. Valoarea ridicată este denumită tensiune sistolică, iar valoarea scăzută este denumită tensiune diastolică.

Care este limita superioară a tensiunii sistolice în cazul unei persoane sănătoase?

Tensiunea arterială are oscilaţii. Chiar şi la persoanele sănătoase, valorile tensiunii arteriale nu sunt întotdeauna aceleaşi. Pe timpul nopţii tensiunea arterială este mai scăzută decât pe parcursul zilei. Munca fizică, sau stresul fizic pot ridica tensiunea arterială în doar câteva minute. In astfel de cazuri, tensiunea sistolică poate ajunge chiar până la 200mm col. Hg (coloană de mercur). In general, tensiunea arterială creşte doar pentru o scurtă perioadă de timp, de exemplu atunci când facem un efort fizic, apoi revine, se normalizează tot în decurs de câteva minute.

In aceleaşi condiţii de efort fizic accentuat, sau de stres, tensiunea diastolică creşte foarte puţin. Căldura, temperaturile ridicate, sau frigul, temperaturile joase, precum şi durerea pot influenţa valoarea tensiunii noastre arteriale. }n stare de calm, atunci când suntem liniştiţi şi nu suntem supuşi nici unui efort fizic, sau psihic deosebit, tensiunea noastră arterială se situează în mod normal la valoarea de 140/90 mm col. Hg.

La copii, tensiunea arterială este mai scăzută, iar la cei înaintaţi în vârstă este mai ridicată.

Hipertensiunea

Din ce moment se poate vorbi de o tensiune arterială ridicată, de hipertensiune arterială?

La un adult, în stare de repaus, tensiunea arterială sistolică se situează sub 140 mm col. Hg, iar tensiunea arterială diastolică sub 90 mm col. Hg. Dacă tensiunea arterială sistolică este de 140 mm col. Hg, sau mai mare, sau dacă tensiunea arterială diastolică este de 90 mm col. Hg, sau mai mare, atunci putem vorbi despre o tensiune arterială mărită, de hipertensiune arterială. Deci este suficient ca una din cele două valori să depăşească aceste limite, pentru ca să avem de-a face cu o hipertensiune arterială.

Când valorile tensiunii arteriale, măsurate pe parcursul mai multor zile, în condiţii de repaus, sunt constant ridicate, atunci putem vorbi de hipertensiune arterială clară. Numai măsurarea tensiunii arteriale în mod repetat şi la anumite intervale de timp ne dă posibilitatea de a constata dacă este vorba cu adevărat de o hipertensiune reală, sau nu.

De ce este hipertensiunea arterială periculoasă?

Tensiunea arterială nu poate f simţită, ea trebuie măsurată. Nu există o stare de disconfort anume, care să indice clar că o persoană suferă de tensiune arterială ridicată. Mulţi dintre noi nu simt foarte mult timp că au o tensiune arterială ridicată, simţindu-se, în general, foarte bine. Alţii însă se plâng că resimt bătăi accelerate ale inimii, dureri în regiunea inimii, ameţeli, dureri de cap, nervozitate, oboseală şi senzaţii de sufocare. Trebuie însă să avem în vedere că, toate aceste simptome pot avea şi alte cauze decât, strict şi obligatoriu, o tensiune arterială mărită.

Dacă o persoană a avut o tensiune arterială mărită pe parcursul unei perioade mai mari de timp, atunci când valorile tensiunii arteriale sunt readuse la normal, în urma unui tratament, desigur, este foarte posibil ca persoana respectivă să nu se simtă bine în primele câteva zile. Este nevoie de o oarecare perioadă de timp până ce organismul respectiv se va reobişnui cu valoarea normală a tensiunii arteriale.

Cum se ajunge la hipertensiune arterială? Factorul ereditar joacă cumva şi el un rol în apariţia acestei disfuncţii?

Cea mai des întâlnită formă de hipertensiune arterială este aceea ale cărei cauze nu le cunoaştem nici până astăzi. Termenul de specialitate care o desemnează este acela de hipertonie primară, cunoscută şi sub denumirea de hipertonie esenţială. Aproximativ 95 la sută dintre toţi cei care suferă de hipertensiune arterială au hipertonie primară. Factorii ereditari pot juca un oarecare rol. Hipertonia primară apare mai ales la persoane în familia cărora mai există suferinzi de aceeaşi maladie, dar şi în cazul în care suntem supraponderali.

Există o explicaţie pentru ce foarte multe persoane supraponderale suferă de hipertensiune arterială? Sau de ce unele femei manifestă hipertensiune arterială pe perioada de graviditate?

De ce unele persoane supraponderale dezvoltă hipertensiune arterială şi altele nu, nu a fost explicat nici până astăzi. Acelaşi răspuns trebuie, din păcate, să vi-l dau şi în ceea ce priveşte schimbarea valoni tensiunii arteriale la unele femei aflate în perioadă de graviditate: nu ştim.

Se spune că anticoncepţionalele pot determina o creştere a tensiunii arteriale şi că multe femei aflate în perioada de menopauză suferă şi din cauza hipertensiunii arteriale. Este adevărat?

Unele femei dezvoltă într-adevăr o hipertensiune arterială în perioada în care iau anticoncepţionale. Dacă imediat ce se întrerupe administrarea lor, tensiunea arterială revine la valori normale, atunci acesta constituie un indiciu clar că tensiunea arterială a crescut din cauza anticoncepţionalelor. Totuşi, mai puţin de cinci la sută din femeile de sub 40 de ani prezintă hipertensiune arterială.

O cauzalitate directă între menopauză şi hipertensiunea arterială nu a fost până acum dovedită. Nu s-a constatat o creştere bruscă a cazurilor de hipertensiune arterială odată cu intrarea în perioada de menopauză. Mai degrabă se constată o creştere a cazurilor de hipertensiune arterială odată cu înaintarea în vârstă. Până azi nu s-a confirmat nici faptul că un tratament hormonal urmat pe perioada menopauzei ar favoriza apariţia hipertensiunii arteriale, sau că ar putea-o amâna.

Alcoolul şi nicotina pot avea ca efect şi creşterea tensiunii arteriale? Şi dacă da, de ce?

Când fumăm o ţigară, tensiunea arterială creşte, tensiunea sistolică ajunge între 15 şi 30 mm col. Hg, tensiunea diastolică ceva mai puţin. Din momentul în care am stins ţigara durează aproximativ 30 de minute până ce tensiunea arterială ajunge din nou la valoarea sa normală. Explicaţia pentru creşterea tensiunii arteriale în timpul fumatului este activarea sistemului nervos simpatic. Dar, ca să fim corecţi totuşi faţă de fumători, trebuie să spunem că fumătorii nu fac mai des hipertensiune arterială decât nefumătorii. Consumul de cantităţi mari de alcool poate favoriza apariţia hipertensiunii arteriale, dar şi în acest caz cauzele nu au fost încă depistate.

Ce influenţă au stresul, încordarea şi oboseala psihică asupra tensiunii arteriale?

În stare de stres tensiunea arterială creşte şi acest lucru se întâmplă nu numai în condiţii de adversitate, sau de angoasă, ci şi în cazul stresului plăcut, pozitiv. De exemplu, când suntem foarte agitaţi din cauza unei bucurii pe care o avem, simţim cum ne bate inima, tensiunea arterială creşte. Dar simţim cum ne bate inima şi de emoţie, sau de spaimă, deci din nou tensiunea arterială creşte.

În astfel de situaţii valorile tensiunii arteriale pot fi foarte ridicate pentru o perioadă scurtă de timp. Unei persoane care urmăreşte cu pasiune, cu participare, un meci de fotbal, în momentul marcării golului decisiv poate să-i crească tensiunea sistolică până la 200 mm col. Hg. Astfel de situaţii se întâlnesc de mai multe ori pe zi. Un pic de stres nu ne strică, nu este nesănătos, face pur şi simplu parte din viaţă.

Este greu de dovedit că o stare de stres neplăcut întinsă pe o perioadă mai îndelungată de timp (o perioadă de şomaj, de căutare a unui loc de muncă, o muncă, activitate desfăşurată fără pic de plăcere) duce automat la hipertensiune arterială. Nu trebuie să pierdem din vedere nici faptul că ceea ce este resimţit de către un anumit individ ca fiind foarte stresant, pentru altul poate să nu însemne absolut nici o greutate, emoţie, sau presiune psihică.

Şi un banal consult medical poate însemna stres. Tensiunea arterială măsurată atunci, în cabinet, de către medic poate să prezinte valori mai ridicat decât dacă ar fi fost măsurată în condiţiile de acasă ale pacientului. Prin măsurarea repetată a tensiunii arteriale de către noi înşine putem să ne dăm seama cu exactitate dacă valoarea mai ridicată a tensiunii arteriale prezentă în cabinetul medicului poate fi pusă pe seama emoţiei, a disconfortului, sau este o creştere reală a hipertensiunii noastre arteriale.

Există boli care sunt însoţite de către hipertensiunea arterială?

Da. Diabetul (diabetes mellitus), de exemplu, este deseori acompaniat de către hipertensiune arterială. S-a constatat că aproximativ
cincizeci la sută dintre toţi pacienţii suferinzi de diabet non-insulino dependent suferă şi de hipertensiune arterială. Dacă diabetul nu a fost, sau a fost tratat, dar insuficient, sau necores­punzător un număr însemnat de ani, atunci pot apărea îmbolnăviri ale rinichilor, iar acestea la rândul lor să ducă şi la o creştere însemnată a tensiunii arteriale.

O tratare corespunzătoare, extrem de atentă şi susţinută a hipertensiunii arteriale apărute la un pacient diabetic poate împiedica apariţia tulburărilor renale, sau poate măcar să le întârzie. Şi în cazul altor tipuri de îmbolnăviri renale acestea pot fi însoţite de o hipertensiune arterială. 

În cazul unei hipertensiuni arteriale severe, adică la o valoare a tensiunii sistolice de 200 mm col. Hg, sau şi mai mult şi o valoare a tensiunii diastolice de 115 mm col. Hg sau şi mai mult, un astfel de control se impune. În cazul unei hipertensiuni arteriale accentuate, netratate corespunzător, pot apărea sângerări în zona fundului de ochi.