Dermatologie cu plante- fisurile calcaielor
Rareori li se acordă picioarelor toată îngrijirea cuvenită, deşi ele sunt intens solicitate în viaţa cotidiană.
La nivelul tălpilor, cele mai frecvente probleme sunt calozităţile, bătăturile sau crăpăturile. Ele se agravează progresiv, dacă nu luăm măsuri, putând deveni atât de dureroase încât să stânjenească deplasarea, practic fiecare pas fiind un chin.
Multe persoane consideră că fisurile călcâielor sunt o faţetă a uscăciunii generale a pielii, care ar putea fi pricinuită de către o hidratare defectuoasă. Totuşi, uscăciunea pielii şi călcâiele crăpate apar şi la persoanele care se hidratează excelent.
Nu trebuie ignorat faptul că fisurile apărute la călcâie şi îngroşarea tegumentelor aceleiaşi zone se agravează în cele mai multe cazuri în anotimpul rece şi că, totodată, apar ameliorări în sezonul cald. Explicaţia este că îngroşarea stratului de celule moarte din zona călcâielor, a suprafeţei plantare şi a degetelor de la picioare este legată de faptul că în sezonul rece transpiraţia de la nivelul picioarelor se diminuează sesizabil. Iar acest fapt determină o desprindere mai dificilă a straturilor superioare de piele, constituite din celule moarte şi, totodată, o uscăciune pronunţată a pielii, cu scăderea elasticităţii.
Călcâiele crăpate se pot trata mai uşor în sezonul cald
Cum să tratăm fisurile calcaielor?
Problema nu trebuie lăsată să se agraveze, altfel neplăcerile vor fi mai greu de eliminat. Remediile de aplicabilitate locală vizează hidratarea, eliminarea stratului gros de piele moartă şi sporirea flexibilităţii pielii. În primul rând trebuie făcută exfolierea călcâielor, frecându-le cu o piatră ponce atât cât este necesar, însă evitând apariţia unor noi leziuni. După ce s-a făcut această operaţiune vom urma tratamente de durată, orientate către prevenirea reapariţiei neplăcerilor. Iar acest lucru poate fi realizat cu produse existente în orice gospodărie.
- Smântâna sau uleiul vegetal, aplicate pe zona cu fisuri, ajută pielea să îşi păstreze nivelul de hidratare şi să redevină mai elastică, mai puţin predispusă la fisurare. Se aplică în fiecare seară şi se lasă până dimineaţa. Se repetă zilnic.
- Rădăcinile de praz se fierb, apoi se zdrobesc şi se aplică local, sub formă de cataplasmă. Pe deasupra luăm o pereche de şosete. Remediul are un efect de înmuiere asupra pielii îngroşate, care, ulterior, poate fi exfoliată mai uşor.
- Foile de varză strivite se aplică local şi se ţin pe toată durata nopţii. Ele contribuie la vindecarea pielii lezate. În acelaşi mod se pot folosi şi frunzele de pătlagină zdrobite (cu efect cicatrizant, emolient). Pentru o eficienţă şi mai mare a tratamentului şi pentru a beneficia şi de un efect hidratant, înainte de aplicarea frunzelor de pătlagină sau după caz a foilor de varză, vom unge călcâiele cu ulei de floarea-soarelui.
- Mierea de albine se aplică pe călcâiele afectate, având un efect emolient, anti-inflamator dar şi antibacterian. Acest miraculos produs al stupului a fost folosit încă din antichitatea îndepărtată, aşa cum atestă papirusurile egiptene. Cercetările moderne au arătat că mierea scurtează apreciabil durata de vindecare a leziunilor cutanate.
- Sucul de cartofi (150 ml) va fi amestecat cu 1-2 linguri de zahăr. Se ia o bucată de pânză curată şi se îmbibă în acest amestec. Apoi pânza va fi aplicată pe zona cu piele uscată, devitalizată şi lăsată peste noapte. Procedeul se repetă de două sau trei ori pe săptămână.
Factori favorizanţi
Există două tipuri de factori ce determină apariţia crăpăturilor călcâielor: obiceiurile personale şi specificul organismului respectiv (cel care dă predispoziţia la probleme generate de pielea uscată).
În categoria obiceiurilor greşite care au drept consecinţă o piele uscată, prea puţin elastică, predispusă la ridare şi fisuri, intră o dietă cotidiană incapabilă să ofere nutrienţii necesari. Deficitul de vitamine A, B, D, E, de minerale precum zincul, deficitul unor aminoacizi esenţiali şi lipsa acizilor graşi esenţiali (mai ales de grăsimi de tip omega-3) vor conduce la probleme cutanate. aceste lipsuri nutriţionale ne mai predispun şi la infecţii fungice ale pielii.
Circulaţia deficitară la nivel plantar este asociată adesea cu sedentarismul şi provoacă încetinirea metabolismului ţesuturilor respective. Crăpăturile călcâielor apar foarte rar la copii şi tineri, în vreme ce la vârstnici ele vatămă circa 1 din 3 persoane.
Odată cu trecerea anilor pielea are nevoie de îngrijiri suplimentare. O bună igienă locală, cu băi calde în fiecare seară şi cu folosirea periodică a unor substanţe abrazive (piatră ponce), în vederea înlăturării pielii moarte, poate preveni apariţia fisurilor. Dacă problema deja s-a instaurat, iar crăpăturile din talpă ne stânjenesc la mers, provocându-ne dureri, ori s-au adâncit şi ne provoacă sângerări, vom începe degrabă tratamentul local.
