Informatii despre colesterol

Interviu cu reputatul profesor Steinmetz:

Stimate domnule profesor Steinmetz, ce este colesterolul?

Colesterolul este o substanţă cheie în metabolismul organismului uman şi în cel al animalelor. În principal, organismul nostru îl foloseşte în construcţia membranei celulare, dar şi la producerea diferiţilor hormoni.

Colesterolul este parte a grăsimilor conţinute în sânge care sunt transportate sub formă de lipoproteine, o combinaţie de lipide şi proteine, pentru că altfel ele nu ar avea cum să circule, ştiut fiind faptul că grăsimile nu sunt solvabile în apă, deci, logic, nici în sânge. Din punct de vedere chimic, colesterolul este un alcool legat, în cazul a trei sferturi dintre molecule, cu unul dintre acizii graşi. Molecula colesterolului este extrem de complicată, de complexă, dovadă şi faptul că mai mulţi cercetători care s-au ocupat cu studierea structurii ei, a metabolismului ei şi a importanţei ei fiziologice au fost răsplătiţi cu premii Nobel.

De ce are nevoie organismul nostru de colesterol?

Colesterolul este vital! În principal, protejează pereţii extrem de fini care separă componentele celulare. Suprarenalele, glande cu secreţie internă, produc din colesterol cortizolul, care este un cortizon natural, propriu organismului şi care reglează procese importante în corpul uman, cum ar fi nivelul optim al glucidelor şi reacţia la stres. Un alt hormon, produs tot din colesterol, reglează volumul apei şi al sării din organism. Trebuie amintit aici şi faptul că, atât hormonii masculini, cât şi cei feminini, sunt produşi, în ultimă instanţă, tot din colesterol.

Colesterolul reprezintă şi materialul de bază pentru producerea bilei în ficat. Aceşti acizi se elimină prin bilă şi au menirea lor în intestin, anume aceea de a digera grăsimile introduse în organism odată cu mâncarea. Fără ajutorul acestui acid biliar nu am putea asimila vitaminele solubile în lipide, acizii graşi esenţiali. Deci, concluzionând, sper că am reuşit să vă conving că, în cazul colesterolului, avem de-a face într-adevăr cu o componentă indispensabilă a organismului nostru.

De unde apare colesterolul? Cine îl produce? Apare de la sine, sau îl preluăm noi prin alimente în organism?

Organismul uman îşi produce, în cea mai mare parte, singur colesterolul. Aproape toate celulele sunt capabile să-l producă, dar cu precădere cele ale ficatului, care au o producţie de 700 până la 1000 miligrame pe zi. Cantitatea de colesterol produsă de organism ne este absolut suficientă. Pur şi simplu nu avem nevoie „să mâncăm” colesterol!

Cea mai bună dovadă în acest sens ne-o dau perioadele de criză. În anii de foamete cumplită după cel de-al II-lea război mondial, când populaţia mânca extrem de puţină carne şi grăsimi, nu a apărut nici un fel de, să-i spunem, „hipocolesterolomie”. De asemeni, nici în cazul vegetarienilor convinşi nu se constată o scădere anormală de colesterol în organism.

Problema colesterolului din alimentaţie o au doar populaţiile ţărilor bogate, industrializate, care-şi permit o alimentaţie exagerată în ceea ce priveşte caloriile şi foarte săracă în ceea ce priveşte materiile de balast. Colesterolul este o substanţă care însoţeşte grăsimile din carne, peşte, lapte şi ouă. Mâncând zilnic din belşug aceste produse, noi, singuri, ne încărcăm organismul cu un plus de 500 până la 700 de miligrame de colesterol. Enorm! Nepermis de mult! Cea mai mare parte a populaţiei Terrei nu-şi încarcă organismul, prin alimentaţie cu mai mult de 100 miligrame de colesterol zilnic şi astfel, cel puţin în ceea ce priveşte problema colesterolului, sunt mult mai lipsiţi de griji, trăiesc cu mult mai sănătos.

Să presupunem că nivelul colesterolului a crescut peste limita admisă, ce simptome apar, cum ne dăm seama de acest lucru?

În primul moment nici nu ne dăm seama că s-a petrecut acest lucru în organismul nostru, deoarece nivelul ridicat al colesterolului nu se manifestă prin dureri, sau stare de disconfort. Că există o problemă, că s-a instalat o problemă de sănătate remarcăm, din păcate, de obicei, abia când este deja foarte târziu, adică în momentul în care procesul de ateroscleroză s-a declanşat, când circulaţia în membre a devenit dificilă, când a avut loc un accident vascular, sau când, şi mai grav, s-a suferit un infarct de miocard.

Câteodată, cu precădere în cazul în care pacientul manifestă deficienţe metabolice de origină genetică, pot apărea şi depuneri de colesterol vizibile cum ar fi cele de pe tendoanele extensoare, îngroşări ale tendonului lui Achile, sau îngroşări la nivelul articulaţiilor falangelor. Pot apărea pete alb-gălbui pe pleoapele superioare, alt indiciu vizibil că pacientul suferă de pe urma unui nivel ridicat al colesterolului. Astfel de depuneri subcutanate apar, în general, în zonele foarte solicitate, cum ar fi încheieturile genunchilor, ale cotului, sau ale şoldurilor. În sfârşit, mai ales la cei tineri, al căror nivel de colesterol este exagerat, apar, mult mai devreme decât normal, îngroşări la nivelul corneei, afecţiune, de obicei, tipică senectuţii.

Presupunând că medicul de familie a constatat un nivel general ridicat al colesterolului, ce înseamnă exact „nivel general” şi cum se stabileşte concret nivelul colesterolului?

Medicul de familie prelevează sânge de la pacientul său, sânge care apoi este predat unui laborator specializat în analize. Din păcate însă, majoritatea medicilor măsoară nivelul general al colesterolului cu toate că, cel puţin în lumea oamenilor de specialitate, este foarte binecunoscut faptul că există două feluri de colesterol, colesterolul LDL, adică lipoproteine cu densitate mică, care este colesterolul dăunător sănătăţii şi colesterolul HDL, adică lipoproteine cu densitate mare, care mai degrabă are o acţiune de protejare a organismului de ateroscleroză.

Culmea este că ambele tipuri de colesterol pot fi foarte uşor măsurate separat. Ideal ar fi ca atunci când se recurge la controlarea nivelului colesterolului să se diferenţieze exact cele două tipuri pentru a nu ajunge să se indice un tratament inutil doar pentru că „nivelul general al colesterolului” este mare. Ar putea fi vorba doar de un nivel ridicat al colesterolului de tip HDL, practic pacientul nu s-ar afla în acest caz în nici un pericol, deci, implicit, nu ar avea nevoie de nici un fel de tratament pentru scăderea valorii colesterolului.

Care este diferenţa dintre colesterolul de tip HDL şi cel de tip LDL? 

Diferenţa este dată de „mijlocul de transport”. După cum bine se ştie,  colesterolul, asemeni tuturor celorlalte grăsimi, nu este solubil în apă şi de aceea are nevoie de un „mijloc de transport” pentru a putea avansa în circuitul sangvin. „Mijlocul de transport” ales sunt anumite proteine.

Această combinaţie de colesterol, alte grăsimi şi proteine este cunoscută sub numele de lipoproteine. În proporţie de aproape 70% colesterolul este transportat de molecule lipoproteice cu densitate mică şi numai 25% de molecule lipoproteice cu densitate mare. Restul de 5%, molecule lipoproteice cu densitate extrem de mică, pot fi ignorate.

În ipoteza că eu prezint un nivel ridicat al colesterolului toţi membrii familiei mele trebuie să-şi facă şi ei analizele legate de determinarea valorii lipoproteinelor din sânge? Câţi membri ai familiei mele trebuie să aibă nivelul colestrolului ridicat pentru a se putea vorbi de o predispoziţie congenitală?

În cazul unei familii foarte mici se poate doar cu greu stabili o eventuală predispoziţie genetică. Când însă familia este numeroasă, atunci se poate determina chiar felul, modalitatea, boala concretă prin care se va manifesta procesul de ateroscleroză la individul în speţă. În orice caz când, de exemplu, se constată atât la părinţi cât şi la unul dintre copii un nivel ridicat al lipoproteinelor cu densitate mică, se poate vorbi clar de un factor ereditar.

Dacă un pacient a suferit un infarct de miocard şi ştie că diferiţi membri ai familiei sale suferă de diverse maladii, urmări ale unui proces de ateroscleroză, atunci este bine ca întreaga familie să fie controlată din punct de vedere nivel al coles­terolului.

În afară de o valoare ridicată a colesterolului ce alţi factori de risc mai există în cazul vaselor coronariene sclerotice?

Sunt mai mulţi factori care pot fi incriminaţi, ca de exemplu hipertensiunea arterială, fumatul, diabetul, sedentarismul, supraponderalitatea, deci cam toate rezultatele tarelor civilizaţiei noastre şi ale deprinderilor noastre greşite de viaţă.

La persoanele supraponderale şi hipertensive şi valorile ridicate ale acidului uric, care declanşează de obicei guta, joacă un rol însemnat.